În Geneza capitolul 22:1-19 avem ilustrată bine-cunoscuta întâmplare în care Dumnezeu testează credința lui Avraam; acest magnat al credinței.

Avraam pe muntele Moria

Cum a făcut el fața acestei provocări, ce a însemnat pentru el si mai ales ce putem să învățam noi din aceasta povestire emoționantă si tulburătoare de-a dreptul in care Atotputernicul Suveran ii cere prietenului sau Avraam jertfirea singurului sau fiu, fiu născut la bătrânețe si prin făgăduință; la toate aceste întrebări vom încerca să dăm un răspuns, să desprindem câteva gânduri și să pornim cu părintele credinței în aceasta încercare.

Mi-ar plăcea de data aceasta să ne identificam cu lumea necuvântătoarelor, și anume să vedem și auzim totul prin ochii și urechile măgărușului, acest animal blând care ia parte la majoritatea călătoriei, ca un observator tăcut dar care simte fiecare fior din călătoria spre jertfire.

Primul verset începe cu sintagma ”după aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam”. Înainte de acest episod in capitolul 21 , Avraam este in tratative cu Abimelec, acesta din urma cerându-i lui Avraam promisiunea de a nu il înșela si de a trai liniștiți si fără conflicte în același ținut.

Desigur că Avraam acceptă acest lucru, astfel ei fac un legământ de pace , încheierea acestui capitol descriindune o stare de echilibru, de liniște si împăcare la care ajunsese Avraam: ”Avraam a locuit multa vreme ca străin in tara filistenilor”.

Se pare că oridecateori ne credem așezați , ne obișnuim cu lucrurile pe care deja le facem Dumnezeu caută sa ne mai trezească, sau mai bine zis in cazul lui Avraam sa ii întărească si crească credința.

Astfel Dumnezeu hotărăște sa il pună la încercare pe Avraam, nu diavolul, nu propria fire pământească ci Părintele Veșnic vede potrivit încă un examen pentru el. Primul lucru asupra căruia vreau sa atrag atenția în versetul 1 este răspunsul lui Avraam la chemarea lui Dumnezeu , răspunsul scurt si prompt ”hinneni” ne vorbește atâtea lucruri despre relația lui Avraam cu Dumnezeu.

Acest iată-mă sau vezi-mă arată mai întâi ca nu exista dubiu in ce privește persoana care face chemarea, ea e făcută de Dumnezeul cel adevărat, apoi arata disponibilitate imediate pentru Creator, prezența trup si suflet și ascultare iar nu in ultimul rând ne vorbește si de o ierarhie Dumnezeul Suveran își cheamă slujitorul iar el fiind in oaste este pregătit si răspunde ”da- sunt aici”. Oare noi ce am fi răspuns?

Rămâne sa meditam frate drag la aceasta întrebare Ciulind urechile sa auzim ce ii spune Dumnezeu lui Avraam si care e încercarea la care este supus de Creator in versetul 2, parcă ne vine greu sa ne mai găsim locul.

Probabil ca așteptam revolta , întrebările cu de ce in față care ar putea sa curgă una după alta însă Tora tace si dacă ea tace îmi vine sa cred ca tace si Avraam. Nici un răspuns din partea lui Avraam nici o destăinuire a sufletul sau nu ne sunt date, însă Dumnezeu e precis cere jertfirea lui in tara Moria, pe un munte ales de El.

Tara Moriah… ce să fie acest ținut ? In traducere Moriah are sau se înțelege ca ar avea mai multe însemnătăți mai întâi înseamnă ”ales de Dumnezeu” sens pe care il găsim in text referindu-se la locul unde Dumnezeu va zice lui Avraam sa fie jertfa, însă după unii Moriah înseamnă și ”Yahwe (YHWH) dă învățăminte sau Domnul ne învață”.

Îmi place aceasta însemnătate mult si o găsesc plauzibila in contextul amintit întrucât Moria este locul unde Dumnezeu vrea sa ne învețe încai o lecție, cea a jertfire depline si a ascultării pana la capăt. O, Tată, dacă va trebui sa ne urci pe Moria, învață-ne să fim gata să primim și să trecem cu bine lecția pe care dorești sa o primim.

Ne întoarcem puțin la metafora amintită la început pe care va rog sa mi-o îngăduiți în analiza vers 3... este atât de devreme și stăpânul Avraam vine spre mine cu șaua încărcata pentru un drum de distantă destul de mare.

Mă uit in ochii lui si vad atâta hotărâre, atâta pace si siguranță care vin din ascultarea de porunca lui Dumnezeu (Evrei 11:19) aștept o ezitare, un regret, dar pregătirile au loc rapid si ferm si iată-ne porniți la drum spre Moria. Cale de trei zile…v4 un drum de la Beer-Șeba pana in tara Moria; (lângă Ierusalimul de azi) pe ruta cea mai dreapta are distanta de aproximativ 45-50 mile , corespondentul in ziua de azi de aproximativ 65-70 km.

Aceasta a fost distanta parcursa de Avraam si Isaac împreuna cu cele 2 sluji si măgarul. ”Cum Avraam pe drum mergea /Inima i se frângea” spune o cantare care dorește sa surprindă inima unui tata, însă deși ne-am putea gândi ca s-a întâmplat asta totuși biblia nu ne spune nimic in acest sens. Desigur ca nu am putea trece peste multele versete din acest text fără sa nu amintim si comparațiile uimitoare cu Mântuitorul Yeșua.

Cred ca la fel cum Avraam tace la fel Tatăl Creatorul tace de dragostea lui pentru noi si il lasă pe Mesia sa duca planul jertfirii pentru noi oamenii. Ce minunat! Ce minunat!

Versetul 5 surprinde din nou calitatea credinței patriarhului. ”Ne vom întoarce” .

Ciulim din nou urechile? Adică amândoi? Da …vedem cum Avraam rămâne neclintit iar in mintea lui promisiunea ca Isaac va fi moștenitorul nu exclude cererea lui Dumnezeu de a-l jertfi si nici invers. Știa ca Dumnezeu ce promite face iar modul in care o va face… ei asta e in mana Stăpânului.

Aici chiar avem o lecție prețioasă si anume ca de multe ori sau as zice ca de fiecare data confuzia poate fi in mintea noastră, la Dumnezeu nu exista confuzii sau afirmații controversate. Avem nevoie sa ne deprindem mintea cu un astfel de mod de a gândi caci atunci precum la Avraam credința ne va fi sporită Avraam si Isaac se desparte de slugi (vers 6); parcă acum mi-e mult mai ușoară povoara, căci ajunge să fii pe Isaac, dar totuși sa îi vezi cum merg împreuna spre jertfire… ooo, ce grea povară.

”Au mers astfel amândoi împreună”… Ce imagine sa-i privești cum urca muntele, cum uneori fiul se opintește sub greutatea lemnului… a crucii. Parca vedem istoria peste mii de ani repetata , un tata si un fiu mergând spre un deal… Golgota .

Tatăl lasă povoara in mâinile fiului , însă cuțitul si focul sunt in mana Lui. Isaac vorbește cu tatăl sau (v 7,8). Cred ca una dintre cele mai emoționante momente ale istorisirii este acestea când Scriptura inspirata reda conversația dintre tatăl încercat si fiul jertfei.

Ce dialog simplu, cât de familiar, cât de afectuos. Parcă fiecare cuvânt emana atâta siguranța , atâta dragoste. Fiul este ascultător până la capăt, iar tatăl Avraam inspira siguranța până la capăt, prin faptul ca îi oferă fiului răspunsul care il face sa privească spre Dumnezeu, spre Creator: Domnul va purta de grija.

Cat de frumos sa inspiram copiilor ca și părinți aceasta siguranță, sa îi îndreptam spre Creator , spre Cel care poate sa le ofere răspunsurile atunci când noi nu le mai știm, spre cel care are soluția la frământările lor. Această unitate vedem ca se întărește prin dialog, căci finalul versetului 8 ne spune ca au mers mai departe, chiar daca nu aveau jertfa.

Punctul culminant al acestei mari încercări a credinței este in versetele 9 si 10. Când au ajuns la locul pe care il zisese Dumnezeu, spune textul ca Avraam a zidit un altar, a așezat lemnele pe el, a legat pe Isaac sus… Totul era pregătit si încă Dumnezeu nu intervenise până când ”Avraam a întins mana și a luat cuțitul sa junghie pe fiul sau”.

Cred că pentru Avraam, fiul sau Isaac in acest moment era mort, textul in Evrei 11:17 ne spune că Avraam a adus jertfa pe Isaac în sensul ca a ajuns până în acel punct în care nu mai era nici o îndoiala că avea să își sacrifice fiul.

Intervenția divină printr-un înger îl oprește pe Avraam din a își ucide fiul iar același răspuns a lui Avraam la chemarea îngerului ”iată-mă” arată ca Avraam a trecut testul sacrificiului urcând încă o treapta pe scara credinței rămânând ascultător până la capăt .

Ce nobil exemplu, cât devotament , cât curaj… Dând o pagină pe fila istoriei același tablou dar de data aceasta nu exista cruțare, nici un înger nu strigă opriți-va. Un om, Mesia Fiul Celui Sfânt este dat la moarte pentru ca si noi, ca și Isaac, să avem viață.

Isaac a fost cruțat pentru ca un preț mai bun avea sa se plătească, pentru ca un sânge scump avea sa ierte sa spele sa ofere viață din viața Lui. Binecuvântat sa fie Dumnezeu care ne-a răscumpărat printr-un sânge prețios. In finalul acestei istorisiri, vers 12-19, Dumnezeu oferă o jertfă înlocuitoare pentru Isaac , un berbec care avea sa fie jertfit in locul lui.

Dumnezeu de asemenea își întărește promisiunea fata de Avraam: ”Te voi binecuvânta foarte mult și iți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării, și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

Dumnezeu este cel ce știe să răsplătească pe cei care asculta si rămân credincioși voii sale. În Evrei 11: ni se spune: Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută!

Fie ca aceasta călătorie pe asin sa iți fi fost spre încurajare si creștere. Nu uita că și tu ai în față încercarea credinței, și fiecăruia ne va fi dat pe față ce am strâns. Exemplul lui Avraam sa ne fie de învățătură si nu uita ca atunci când ai ajuns în impas și nu mai este nici o cale de scăpare Dumnezeu ne învață că: El e cel ce poartă de grija!

Fii mult binecuvântat!

Scris de Elias Buhai

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023