Găsește o adunare în zona ta! Adunarea Apostolică de Ziua a Șaptea - istoric -

Te așteptăm în fiecare Sâmbătă de la ora 10!

EȘTI LIBER WEEKENDUL ACESTA?

Adunarea Apostolică de Ziua a Șaptea - istoric -
Adunarea apostolică
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea

Adunarea Apostolică Sabateriană

- istoric -

 

Mișcarea Sabateriană din Transilvania în secolul al XVI - lea

 

Apariția mișcării sabatariene în Transilvania a fost înlesnită de condițiile favorabile create de Reforma secolului al XVI-lea din Europa. Reforma s-a dorit a fi o înnoire a Bisericii Romano-Catolice și o întoarcere către totalitatea învățăturilor apostolilor. Reformatorii nu acceptau alte practici și tradiții în închinare decât numai pe Biblie.

 

Această poziție a reformatorilor a favorizat apariția Mișcării Sabatariene și în Transilvania, în sensul de a pune o mare bază pe cuvântul Scripturii.

 

Un prim personaj al mișcării sabatariene în această perioadă, a fost David Francisc, fost preot catolic, a aderat la luteranism, apoi la calvinism, ca pe urmă să întemeieze biserica unitariană, propovăduind netemeinicia botezului la copii și serbarea zilei Sabatului. Urmașii lui David Francisc grupați în Mișcarea Sabatarienilor au fost persecutați, iar liderul lor și-a sfârșit viața în închisoarea din Deva.

 

Un drum aproape asemănător a urmat și pastorul și reformatorul lumii calvine, Gaspar Heltai. Exemplele ar putea continua. Reforma a deșteptat în multe suflete dorința de căutare al adevărurilor sfinte, punând semne de întrebare privitoare la originea unor practici sau obiceiuri păgâne. 

 

Printre pionierii Mișcării Sabatariene din Transilvania au mai fost: Bogati Fazakas Miklos, Gerendi Janos, Andras Eossi, Ovari Benedek, Farkas Kornis și Andras Erdodi. Mulți clerici din orașe, nobili nemulțumiți, devin membri ai sectei. În a doua jumătate ai anului 1580 se raportează Principelui despre intensa propagandă și despre extinderea sectei ,,iudeilor” (gruparea lui Bogati – Gerendi) și a ,,sabatiștilor” (gruparea Eossi).

 

La ocuparea Transilvaniei, în anul 1600 de către Mihai Viteazul, acesta a stabilit o nouă ordine prin care era prevăzută pedepsirea sabatiștilor și confiscarea averilor. În 1625, Simon Pecsi, fiul adoptiv al lui Eossi (fost cancelar al Transilvaniei sub principele Gabriel Bethlen) remodelează Mișcarea Sabatistă, orientând-o către izvoarele iudaice lărgindu-i baza filozofică. Simon Pecsi fiind un om școlit dar și bogat, a organizat studii biblice prin anumite localități din țară, și a tipărit prima carte de cântări a sabatarienilor.

 

Simon Pecsi s-a ocupat de așezarea anabaptiștilor la Vințul de Jos. El amenajează gospodăria sa după ritualile evreiești, a sărbătorit Sabatul, carne de porc nu a mâncat, în timpul Sărbătorii Paștelui a trăit cu pâine nedospită, iar în practicarea sărbătorilor biblice și-a obișnuit toată familia. 

 

Dogmatica sabatariană apare ca una care își are rădăcinile în creștinism, iar pe lângă aceasta se inspiră din iudaism. Sabatarienii nu credeau în Trinitate, ci credeau doar într-un singur Dumnezeu. Au practicat botezul la adulți. Credeau în viața veșnică pe care o numeau ,,Sabatul veșnic cel de pe urmă”. Sabatarienii credeau în nemurirea sufletului imediat după moarte.

 

Credeau în două învieri: prima - a drepților, și a doua – a celor osândiți după o perioadă de 1000 de ani. Presbiterii și învățătorii sabatarieni trebuiau să nu-și radă barba, lucru care, în interpretarea lor era interzis. Puneau accent pe sărbătorile Domnului, iar rugăciunile se făceau zilnic fiecare în casa lui, numai că în timpul rugăciunii nu toți luau pe ei haina de rugăciune (talit) sau brâul (teffilin). Circumcizia nu era obligatorie. Nu consumau carne de porc, iepure, rac, mânz, pești fără solzi, și nici un alt animal care avea semne de boală. 

 

În anul 1624 sabatarienii transilvăneni numărau circa 15-20 000 de suflete. Sabatarienii au fost desprinși la început dintre unitarieni, iar în prima etapă a istoriei lor, unii membrii de teama persecuției iudeilor se numeau ,,unitarieni care țin Sabatul”. Acest sabatism ,,reformat” supraviețuiește timp de 350 de ani în regiunile muntoase ale Transilvaniei, în ciuda valurilor de persecuții care se abat asupra lui. În zonele Mureș, Târnave, Odorhei, Cluj, Turda și Alba, acolo unde s-a așezat sabatarianismul, nu a putut fi stârpit nici cu ,,focul și nici cu fierul” pentru mult timp, până în zilele de azi, chiar dacă unii și-au găsit sfârșitul în lagărele naziste.

 

 

Sabaterienii apostolici, în perioada interbelică și după al II - lea Război Mondial

 

În jurul anului 1930, în apropierea orașului Câmpia Turzii, județul Cluj, s-a format un grup de frați de sâmbătari cunoscuți sub numele de ,,Sâmbătarii bărboși” sau „Penticostalii de Ziua a Șaptea”.  Aceștia au fost următorii: Felderean Mihai (Bolduț), Bocoș (Tritenii de Sus), Pop Nicolae, zis Babeș (Ceanu Mare), Vlas Ispas (Valea Largă, jud. Mureș), Boieru Ioan (Valea Florilor), Rendeș Ilie (Valea Florilor), Cosma (Viișoara), Iurian Ilie (Turda) și Totu Toader (Bolduț).

 

Dogma acestora consta în manifestarea credinței creștine-apostolice autentice precum: Sabatul (sâmbăta) era ziua de odihnă și de închinare, respectau alimentația curată (cea biblică), serbau sărbătorile Domnului din Levetic 23, credeau în lucrările Duhului Sfânt, luau Cina Domnului la fiecare Lună Nouă, se botezau în apă adulții în Numele Tatălui al Fiului și al Duhului Sfânt (altă formulă nu se știa atunci) și nu era oblgativitatea purtării bărbii la bărbați.

 

Credeau într-un singur Dumnezeu sfânt numit: Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob. Credeau în Isus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu și în Duhul Sfânt. Nu credeau în trinitate, ci credeau într-o ierarhie divină. Frecventau și adunările penticostale, iar la Cină, studii biblice sau sărbători se adunau laolaltă.

 

După al II-a război mondial, s-a evidențiat ca lider spiritual Ioan Boier din Valea Florilor, comuna Ploscoș, județul Cluj, care odată revenind de pe front unde a trecut prin mai multe încercări care i-au „întărit credința”. După anul 1950 a luat legătura cu alți frați de aceeași credință ca și a lui, în vederea lărgirii adunării și a propovăduirii adevărului Scripturii și altor oameni.

 

Aceștia au fost următorii: Rotaru Vasile și Trifan Valer (Luduș, jud. Mureș), Pop Toderaș (Sărmaș, jud. Mureș), Varvara Sandu (Hunedoara), Balint Gheorghe (Arad), Ana Solomon zis: Monel (Ineu, jud. Arad), Aroncutean Vasile (Ploiești), Stigherbauier Nicolae (Reșița), Rujoni Ioan (Făget jud. Timiș), Staicu Nicolae, Dănilă Ioan și Tacotă Costică, (toți din Bocșa jud. Caraș Severin), Geană Vasile (Marginea jud. Suceava), Chînța Dumitru (Baia Sprie jud. Maramureș) și Pop Dumitru (Gherța Mică jud. Satu Mare). 

 

În perioada regimului comunist, această grupare a fost persecutată de securitate, deoarece nu s-au atașat vreunui cult recunoscut în România. Gruparea a rezistat persecuției datorită apropierii sincere de Dumnezeu. Postul, rugăciunea, cântările cântate din tot sufletul, moralitatea precum și iubirea de frați, au fost prioritare în viețile membrilor grupării. Lozinca grupări a fost textul din Iuda  3b: ,,vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna”.

 

Adunarea Apostolică Sabateriană, după revoluția din 1989

 

După Revoluția din Decembrie 1989, gruparea a căpătat o nouă denumire, și anume: ,,Adunarea Apostolică de Ziua a Șaptea, avându-l ca lider spiritual timp de aproximativ două decenii pe Balint Gheorghe si Ana Solomon (zis Monel) ambii din Arad, iar apoi Buhai Dumitru (zis Miti) din Baia Mare. În această perioadă Adunarea s-a bucurat de pace și de libertate, însă au trecut peste ea, anumite valuri religioase fierbinți cu învățături filozofice și iudaice. Biserica a rezistat cuptorului, deși unii sau pierdut în iudaism sau în propriile lor concepte.

 

Astăzi, Adunarea Apostolică de Ziua a Șaptea, prin Mărturisirea de Credință pe care o are, specifică împlinirii cuvântului sfânt al Scripturii și a credinței în Dumnul Isus Hristos sub călăuzirea Duhului Sfânt, este o dovadă a faptului că Dumnezeu a avut întotdeauna oameni care au căutat sincer și au ținut adevărul Său. Dumnezeu Și-a avut întotdeauna, în decursul timpului martorii Săi.

 

Membrii acestei comunități, sunt chemați la sfințenie, ascultare și dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. Să manifeste în viețile lor raze calde de iubire și respect față de toată creația lui Dumnezeu.

 

Să dea Domnul ca acest popor creștin – apostolic ,,sabaterian”, care acum se bucură de binecuvântări, să-L slujească pe Domnul atât de credincios cum au făcut-o multe suflete, care nici pe departe nu au avut cantitatea de înțelegere și lumină care ne stă la dispoziție nouă, ca nu cumva, în ziua judecății, ei să ne judece pe noi.

 

Scris de Dinu Rodilă

03 august 2023
„Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și
07 iulie 2023
“… cu toată smerenia ... cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste” – Efeseni 4.2 Apostolul Pavel a transmis prin această epistolă adresată efesenilor, un mesaj prin care

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

Abonează-te la newsletter!

Mă abonez
Mă abonez
Formularul a fost expediat - îți mulțumesc.
Te rugăm să îndeplinești toate câmpurile obligatorii!
Adunarea apostolică

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană  Copyright 2023

Adunarea apostolică