CE AM SCRIS, AM SCRIS!

„În toate ţinuturile împărăţiei tale, este risipit un
popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor...”(Estera 3:8)

Antetul acestui capitol, redă cuvintele instigatoare ale lui Haman, un antisemit notoriu, adresate lui Ahaşveroş, împăratul medo-persan ce domnea peste un Imperiu vast. ( Estera 1:1)

Din cauza îndepărtării temporare de Dumnezeu, israeliţii au ajuns din nou în robie, de data aceasta fiind dizlocaţi în capitala Susa sau erau risipiţi printre celelalte naţiuni care alcătuiau acest Imperiu. Totuşi, ei nu au uitat să păzească legile Domnului, iar acest lucru îl spunea chiar şi Haman, cel mai înverşunat duşman al lor. Faptul că nu şi-au abandonat credinţa în acele condiţii ostile, le-a adus foarte multe necazuri, fiind aproape de exterminare. Dar statornicia, postul şi rugăciunea lor, l-au onorat pe Dumnezeu şi El le-a dat o mare izbândă.

Imperiul de atunci funcţiona pe baza unor legi alcătuite de înţelepţi şi sfetnici, care apoi erau promulgate de împărat. Prin temeinicia şi corectitudinea edictelor, erau păstrate credibilitatea, respectul şi autoritatea suveranului în faţa supuşilor săi. Astfel, un decret odată dat, nu mai putea fi desfiinţat. (Estera 8:8)

Iată un alt exemplu, când apropiaţii lui Darius, împăratul persan, îi aminteau acest principiu: „... orice poruncă întărită de împărat, nu se poate schimba”! ( Daniel 6:15)

Aceşti împăraţi puternici, ar fi putut spune: „ CE AM SCRIS, AM SCRIS!” şi totuşi multe din edictele lor au intrat în arhivele istoriei, unele dispărând odată cu cei ce le-au dat.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre legile minorităţii iudaice, pe care le primiseră din partea Celui Veşnic.

Durabilitatea, temeinicia şi folosul lor erau garantate chiar de Cel care l-a creat pe om şi îi cunoaşte toate nevoile.

Prin căderea lui Adam în păcat, omenirea a ajuns într-o stare de subjugare faţă de satan. Singura şansă de a ieşi din această situaţie era venirea lui Mesia, speranţa credincioşilor care de-a lungul vremii aşteptau împlinirea multor profeţii. Iată una dintre ele: „... Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată...ea însăşi va dăinui veşnic.” (Daniel 2:44)

Această Împărăţie are un Împărat veşnic, un Mare Preot veşnic şi o Lege veşnică.

Biblia arată în multe locuri că Isus Mesia a existat din veşnicie: „El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El” (Coloseni 1:17) şi ,,toate lucrurile au fost făcute prin El.” (Coloseni 1:16, Ioan 1:1-3). Domnul Isus este deci şi Coautorul Legii morale, cunoscută şi aplicată de oameni ca Enoh, Noe (Genesa 6:9), Avraam (Genesa 26:5), Iosif (Genesa 39:9).

Acestă Lege a fost reamintită, rostită şi scrisă cu „ degetul lui Dumnezeu” (Exod 31:18) pe table de piatră şi ea arată caracterul lui Dumnezeu, iubirea, sfinţenia şi dreptatea Sa veşnică. În sunetul trâmbiţei, de pe muntele care fumega (Exod 20:18), Domnul îşi rostea cu putere şi autoritate, Legea Sa mare şi minunată, (Neemia 9:13) a dragostei divine faţă de om.

În dragostea Sa nemărginită, Creatorul a stabilit simple reguli morale pentru ca poporul Său să trăiască în armonie, construindu-şi fericirea pe ascultarea de El. Legea veşnică arată datoria omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Această Lege ,,sfântă” (Romani 7:12) arată că Domnul este Sfânt şi cu siguranţă ne va ajuta şi pe noi să fim sfinţi. (1 Petru 1:15).

Împăratul Universului este nemărginit, iar Creaţiunea Sa este pe măsură. Astronomii au descoperit o parte dintre galaxii. Există milioane de astre numai în galaxia noastră, unele depăşind cu mult mărimea Terrei sau a Soarelui.

Toate acestea se mişcă pe baza unor legi: „Cunoşti tu Legile cerului?” îl întreba Dumnezeu pe servul Său .(Iov 38:33)

Psalmistul ştia şi el lucrul acesta: „Lăudaţi-L cerurile cerurilor şi voi ape care sunteţi mai presus de ceruri, să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci, le-a dat legi şi nu le va călca.” (Psalmul 148:1-6)

Fiinţele cereşti ascultă de glasul Lui, sunt tari în putere şi împlinesc poruncile Lui. (Psalmul 103:20)

Nici pe om, coroana creaţiunii Sale, nu l-a lăsat Domnul fără legi divine. „Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.” (Psalmul 111: 7,8)

Dumnezeu poate să ofere atenţie nemărginită tuturor creaturilor Sale. Prima poruncă din cele zece, adevereşte acest lucru: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” (Exod 20:2), iar prin profeţi a întărit această solemnă afirmaţie: „ Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume, eşti al Meu.” (Isaia 43:1)

Tatăl Ceresc nu doreşte ca omul să meargă la pierzare veşnică (2Petru 3:9) şi de aceea a trimis pe Mesia ca să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea celor căzuţi. Isus Cel Înviat şi Viu în vecii vecilor, mijloceşte pentru noi la Tatăl, pentru că avem mare preţ în ochii Lui. Descoperirea acestei iubiri ne umple inima de fericire. El nu ne uită şi caută întotdeauna să ne salveze. Acesta este un puternic suport în călătoria noastră spre Patria cerească.

Dumnezeu doreşte să-L cunoaştem bine, pentru că omul nu poate iubi decât pe cine cunoaşte. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)

Îl cunoaştem cu adevărat pe Domnul doar când cercetăm Sfintele Scripturi. Atunci avem deplină încredere în El, când ştim că viaţa noastră este în siguranţă în mâinile Sale. Cunoscând Biblia şi având experienţe personale cu Suveranul, vom găsi plăcere în a asculta de poruncile divine.

Pe Muntele fericirilor, Domnul a spus cuvinte memorabile, ca acestea: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17). Nu numai că nu a desfiinţat Legea, ci a împlinit-o şi a mărit exigenţele şi importanţa ei (Matei 5:21-26), aşa cum anunţase profetul în urmă cu sute de ani: „Domnul a voit să vestească o Lege mare şi minunată.” (Isaia 42:21)

Cei ce au călcat din neştiinţă această Lege, păcătuind înaintea Domnului, nu trebuie să se descurajeze. Oricine poate fi iertat şi curăţit de toată fărădelegea, dacă o mărturiseşte Celui Îndurător în rugăciune: „Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.”(Isaia 55:7) Căinţa şi credinţa în sângele vărsat de Mântuitorul aduce eliberarea: „...aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11)

Libertatea obţinută este bine folosită dacă de dragul Celui ce ne-a mântuit, păzim poruncile Sale. Dacă am fost primiţi în casa Sa, rânduiala există, doar trebuie respectată! Astfel respectăm Stăpânul casei, iar El nu a rămas dator nimănui, niciodată.

Pâinea pe masă, familie armonioasă, apropiaţi care ne iubesc... când deschidem ochii dimineaţa păsările ne-au luat-o înainte cu cântatul, florile îşi răspândesc mireasma, iar lumina caldă a soarelui ne dă tonul ca să începem ziua cu „Aleluia!”.

Pentru ca să fim fără griji, Cineva a plătit pentru noi! Mântuirea ne-a fost dată în dar, însă trebuie păstrată într-un vas curat. Dacă murind, Mesia ar fi eliminat această Lege pentru ca noi să trăim la întâmplare, atunci efortul Său ar fi fost în zadar. Exemplul Său este cel mai convingător argument. Pentru a fi fericit, tânărul bogat trebuia să asculte sfatul bunului Învăţător:

„ Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” (Matei 19:16,17), El chiar enumerând câteva dintre cele zece.

Vreau să subliniez că din ceea ce am abordat în acest capitol, m-am referit la Legea veşnică a Domnului, care cuprinde în primul rând cele zece porunci, apoi sfaturi pentru armonia familială, dreptatea socială, buna gestionare a câştigului, zilele speciale de întrunire pentru a-L onora pe Creatorul. Citiţi, vă rog, măcar Exod capitolele 20-23 ca să vedeţi cât de actuale sunt multe din acele învăţături uitate. Acestea se regăsesc şi în Noul Legământ şi la ele se referă Domnul prin profetul Său:

„...voi pune Legea Mea, lumină popoarelor.” (Isaia 51:4).

Învăţătura aceasta au transmis-o cei din vechime, din tată în fiu, apoi a fost scrisă pe table şi suluri, iar acum prin Duhul Sfânt poate fi scrisă în inimile noastre. (Evrei 8:10)

Preoţia lui Aaron cu jertfele şi ritualul specific, au fost preluate de Domnul Isus prin Sfântă Jertfa Sa. Legile cu privire la tot felul de spălături, pedepse tip „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, separarea dintre evrei şi neamuri, la acestea se referă Scriptura când zice la Evrei 7:12 : „Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a legii”. Aici e vorba de legea aceea vremelnică. (Galateni 3:19)

Biblia ne vorbeşte despre Cel ce Le-a făcut pe toate cu înţelepciune. Datorită statorniciei Sale, suntem încrezători în ce a spus „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb...”(Maleahi 3:6),
„...Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

Despre toate învăţăturile, sfaturile, mustrările, avertismentele, dar şi nenumăratele dovezi de iubire din partea Divinităţii, arătate în cărţile ce alcătuiesc Sfânta Scriptură, la unele din ele fiind avertismentul imperativ de a nu le modifica înţelesul, (Deuteronom 4:2, 12:32, Proverbe 30:6, Apocalipsa 22:18,19) se potriveşte perfect : „CE AM SCRIS, AM SCRIS... ”!

Cel ce a inspirat aceste mesaje sacre este Duhul Dumnezeului Cel Mare şi Veşnic, care nu se schimbă şi al Domnului Isus, care rămâne acelaşi... „ieri (trecutul infinit) , azi (prezent) şi în veci (viitorul fără sfârşit)!” (Evrei 13:8)

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023