Legea şi (sau) harul

,,Noi ştim că Legea este bună dacă cineva
o întrebuinţează bine...” (1Timotei 1:8)

Un consătean, cunoscut om de afaceri şi inimos slujitor într-o biserică locală, m-a întrebat cândva dacă acei ce acceptă Legea Domnului au nevoie de har. A plecat însă grăbit, înainte de a-i putea răspunde. Nu după mult timp, având ceva de rezolvat în oraş, am luat bicicleta copiilor şi am plecat spre centru. După ce am trecut podul peste râu, coboram spre sensul giratoriu de lângă spital. Venea însă o maşină şi ar fi trebuit să cedez trecerea, dar am constatat că nu funcţionau frânele. Încercând să pun picioarele pe jos ca să reduc viteza, m-am dezechilibrat şi am căzut. Maşina a frânat şi s-a oprit lateral, la mică distanţă de mine, iar din maşina cu geamuri fumurii mă aşteptam să iasă şoferul şi în cel mai bun caz să mă aleg cu un potop de înjurături.

Când geamul s-a lăsat în jos, am auzit doar atât: ,,vezi ce bun este harul?” Era vocea vechiului meu amic, care a plecat la fel de grăbit ca şi altădată! Avea mare dreptate când a spus că este bun harul... Însă nici legea nu-i de neglijat!

Din această întâmplare am extras măcar două învăţăminte: verificarea ,,stării tehnice a vehiculului” era obligaţia mea, la fel atenţia şi respectarea regulilor de circulaţie. Încălcarea lor poate duce la consecinţe grave. Iertarea (HARUL!) nu mă încurajează să repet greşeala (Romani 6:1,2). Îmi dă posibilitatea să mă corectez, nu să desfiinţez semnele de circulaţie de pe marginea drumului (LEGEA!). Înţelegerea şi respectarea semnificaţiei lor, este spre binele meu şi al celorlalţi.

Harul Divin are o arie de acoperire foarte mare. Conducătorul Universului m-a iertat, plătind El pentru greşeala mea, dar Lui nu-i place să mă vadă stând pe loc ,,căzut în stradă”!

Domnul mi-a pus la dispoziţie atâtea posibilităţi încât lipsa mea de progres înseamnă de cele mai multe ori, neglijenţă. Este mult prea important Cerul cu toate promisiunile lui Dumnezeu, aşa că nu îmi pot permite să le aşez în coada listei mele de priorităţi.

„Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39). Domnul Isus spunea că atunci când cercetăm Cuvântul, găsim nu doar Persoana, ci trăirea şi gândirea Sa. Dacă credem că toate lucrurile au fost făcute prin El, vom descoperi caracterul Său ca şi pe al Tatălui, fiindcă este asemănare perfectă. (Ioan 5:19)

„Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine. Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine...” (Ioan 14:10). În vremea când Domnul spunea: „dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine...” (Ioan 5:46), încă nu era scris Noul Testament!

Pe ,,Muntele Schimbării la faţă” Domnul stătea de vorbă cu Moise ca şi prieteni care se cunoşteau ,,de când lumea”. Cândva, demult, acest profet ,,socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie...”(Evrei 11:26). În casa lui Dumnezeu în care Moise este slujitor credincios, Mesia este Stăpân, nefiind graniţă între cei doi! (Evrei 3:4-6). Cântarea minunată, pe care o vor cânta biruitorii fiarei, „...mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor!” poartă titlul de „Cântarea lui Moise şi a Mielului”! (Apocalipsa 15:3)

Au fost momente când şi eu, ca şoferul de la începutul povestirii, am crezut că harul poate fi un paravan în spatele căruia să-mi pot dosi toate apucăturile, ambiţiile neîmplinite şi apoi răzbunate, slăbiciunile tolerate, gândurile aventuriere, greşurile pentru care nu-mi ceream iertare, păcatele uitate doar pentru că au fost înlocuite cu altele...

În inima mea era o luptă. Omul dinlăuntru accepta „Legea bună, dreaptă, sfântă, duhovnicească” (Romani 7:12,14) dar vedeam o opoziţie îndârjită în mădularele mele. (Romani 7:23)

Mai târziu, când am fost edificat la acest capitol, a venit în Adunarea noastră o persoană care avea ,,alergie” la acest cuvânt. Trăise într-un mediu ostil Legii Domnului şi am hotărât ca pentru un timp să evităm această expresie, înlocuind-o cu sinonime. Când şi-a dat seama că ne interesa mai mult apropierea de Tatăl decât folosirea şabloanelor seci, i-a părut rău pentru reticenţa ce a avut-o faţă de standardul pe care îl lăsase cu grijă Domnul pentru ca omul să aibă o viaţă fericită. Când Domnul a lăsat poruncile Sale pentru a dovedi iubirea pentru om, a oferit un mare har!

Asaltul împotriva poruncii a patra, folosindu-se fără discernământ termenul ,,legea ne desparte de Hristos şi cădem din har” încurajează nepăsarea şi faţă de celelalte porunci. Astfel, în ţara noastră ,,creştină 95%” ziarele sunt pline cu ştiri despre crime, tâlhării, violuri, divorţuri, părinţi batjocoriţi...(toate acestea reprezentând călcarea legilor Celui Preaînalt!).

Fărădelegea nu are nicio legătură cu harul cel autentic:

„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti...” (Tit 2:11-12).

Unii, din păcate puţini, încearcă să redescopere valorile creştinismului original şi culmea, adesea cei mai alertaţi sunt acei ce ar trebui „să dea hrană la vremea hotărâtă.”(Matei 24:45)

Ce frumoasă este cântarea care se cântă prin multe biserici: „Doamne arată-mi calea veche...” Aceasta se potriveşte perfect cu Ieremia 6:16... «„Aşa vorbeşte Domnul: ,,staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” » Din păcate, răspunsul de atunci este frecvent folosit şi astăzi: „NU VREM!”

Legea Domnului este oglinda în care putem privi pentru a ne verifica trăirea. Păcatul este fărădelege (1 Ioan 3:4).

Nici ,,proorocii” sau făcătorii de minuni nu vor scăpa la judecată, dacă nu au tratat cu seriozitate acest lucru! (Matei7:21-23)

„Legea duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.” (Romani 8:2)

Nicio persoană responsabilă nu ar putea spune despre principiile de conduită morală cuprinse în Decalog sau semnificaţia minunată a planului de mântuire prin Mesia reflectat în Sărbătorile Domnului, că acestea ar putea fi ,,legea păcatului şi a morţii”. Legea dragostei lui Isus pune ,,oglinda” şi arată rezolvarea oricărei probleme, prin Adevărata Jertfă, singura în stare să ne ofere mântuirea! Aici, harul este cel mai vizibil.

Dacă vom înţelege semnificaţia cuvântului HAR ca: milă, graţie, îndurare, bunăvoinţă, acceptare, iubire necondiţionată din partea Domnului, atunci vom înţelege mai bine expresia ,,har după har.” (Ioan 1:16). Folosindu-ne şi de sinonime, vom descoperi că în toată Scriptura există dovada harului Celui Sfânt faţă de tot neamul omenesc, în forme diferite. Clasicul cuvânt HAR este chiar şi în Vechiul Legământ (Proverbe 3:34b 18:22 2Samuel 7:15). În Noul Legământ este abundenţă de Har, care oferă perspectiva frumuseţii împlinirii poruncilor, din iubire sinceră faţă de Mântuitorul!

Cât de bine sunt aşezate acestea în refrenul unei cunoscute cântări creştine: ,,Tu eşti Domnul Meu, / care Mă-nveţi mereu... / Legile, poruncile şi-mi dai Harul Tău!”

Întrebuinţarea bună a Legii o putem învăţa de la Domnul Isus! El a împlinit-o iar noi, trăind prin Har dreptatea şi învăţăturile Sale, dobândim viaţa eternă.

O întrebare care stă pe buzele multora este: „Se capătă mântuirea prin lege?” NU! Dacă ar fi fost posibil lucrul acesta nu mai venea Mesia.

„...nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. (Fapte 4:12)
„Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.” (Fapte 5:31)

Mântuirea se capătă prin credinţa în Jertfa ispăşitoare a Mielului de la Golgota, iar ascultarea ne păstrează în harul Său. (1Samuel 15:22)

Cerul şi pământul sunt martori că Domnul Isus nu a desfiinţat Legea Tatălui (Luca 16:17). Ea ne este accesibilă doar prin Harul Său. Măreţul Har spune despre smochinul care nu a adus rod timp de trei ani: ,,mai lasă-l şi anul acesta...” (Luca 13:8) pentru a fi ajutat să facă rod! Experienţa mântuirii prin har are ca rezultat ascultarea de poruncile Sale (Romani 8:1-4). Faptele adevăratului credincios demonstrează că harul lui Mesia este activ în viaţa lui. (Efeseni 2:8-10). Noi nu putem fi o notă discordantă în armonia universală, unde toate fiinţele create împlinesc poruncile Sale.

Ştiind că Domnul a făcut totul pentru mine şi străduindu-mă să împlinesc poruncile Sale, dar fără a avea o relaţie de prietenie cu El, credinţa aceasta va fi zadarnică fără dragoste!

Legea ne arată dreptatea şi caracterul lui Dumnezeu iar harul, bunătatea Sa. De care dintre ele ne-am putea lipsi?

Câteva atribute ale Domnului le găsim în dreptul Legii Sale:

Doar prin HAR se poate împlini voia Domnului:

• Maria a avut parte de un har deosebit (Luca 1:28) dar aceasta nu a făcut-o să uite Sărbătorile Domnului! (Luca 2:41,42)
• Pavel a auzit mesajul de Sus: ,,Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12:9) însă apoi a afirmat cu tărie: ,, eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci”.(Fapte 24:14)
• Petru ne spune ,,să creştem în harul şi cunoştinţa Domnului”.(2 Petru 3:18). Folosirea harului, fără a căuta cunoştinţa, poate duce la consecinţe grave. (Osea 4:6)
• ,,Luaţi seama bine, ca nimeni să nu se abată de la Harul lui Dumnezeu”(Evrei 12:15). Versetele ce urmează după acesta, vorbesc despre riscul de a ne îndepărta de Creatorul când călcăm poruncile Sale. Apoi în versetul 22 vine apropierea de Sărbătoarea Domnului alături de îngerii Lui! Aceasta este ordinea normală.
• ,,Suntem mântuiţi prin Harul Domnului Isus” iar acest lucru minunat ne sporeşte responsabilitatea de a trăi ca şi cetăţeni ai Împărăţiei Sale! (Efeseni 2:8,19,20)
• Alegerea rămăşiţei lui Israel este prin Har (Romani 11:5) iar a noastră la fel (Fapte 15:11), formând împreună poporul binecuvântat!
• Harul Domnului ne spune prin apostolul Pavel că ,,în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului.”
(Romani 2:20b). Schimbarea înţelesului harului biblic, poate avea urmări nedorite! (Iuda 4,5)
• Harul autentic se găseşte acolo unde adevărul şi dragostea sunt aşezate la loc de cinste! (Coloseni 1:6-8)
• Doar cel ce foloseşte în mod corect harul lui Dumnezeu, poate fi numit ,,bun ispravnic”! (1 Petru 4:10).

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023