,,Ferice de omul...”

,,...care are o mare plăcere pentru poruncile Lui”
( Psalm 112:1b)

La un cunoscut post de radio creştin din Arad, am ascultat o emisiune interesantă despre poruncile şi „interdicţiile” lui Dumnezeu. Discuţia era între doi pastori evanghelici, care şi-au propus să arate aspectul practic, motivaţia şi percepţia corectă despre ce a gândit Cel Preaînalt atunci când a lăsat un set de porunci. Oare Domnul vrea să ne limiteze voinţa şi libertatea?

Un om a venit la Domnul Isus şi a încercat să afle dacă nu cumva din cele „613” porunci pe care le ştia, ar fi unele esenţiale, pentru ca să-l aducă la nivel acceptabil. Răspunsul primit a fost şocant: doar două, din dragoste sinceră, dar care le fac uşor de înţeles pe toate celelalte. Nu limitarea voinţei noastre este intenţia Tatălui, ci protejarea de rău, pentru ca omul să nu facă ce este în natura lui pervertită de firea pământească. Pericolul fiind mereu pe aproape, Dumnezeu a lăsat semne de avertizare.
A-L iubi pe Creatorul, înseamnă a trece dincolo de o listă seacă de principii şi a avea o relaţie vie cu El. Atunci vom avea o viaţă de izbândă, raportându-ne altfel la aceste porunci, pe care Cel Veşnic ni le-a dat gândindu-se la avantajele noastre. Când mă rog, nu fac lucrul acesta pentru a-mi linişti conştiinţa sau pentru a-mi face datoria, ci relaţionez cu Cineva pe care Îl cunosc personal. Îmi place să stau de vorbă cu El, pentru că Îl iubesc. Până când nu se întâmplă acest lucru, poruncile biblice vor fi percepute ca o ameninţare, dar libertatea iluzorie nu mă va face mai împlinit. Prin sfaturile Sale, Domnul a urmărit fericirea noastră veşnică.

Când înţelegi căile Domnului, abia atunci începi să le iubeşti. Omul lui Dumnezeu a descoperit esenţa poruncilor descrise ca:

„ lumină, călăuză, desfătare, sfătuitori...” ajungând la o stare uimitoare: „sunt lacom după poruncile Tale”! (Psalmul 119: 131)

În timpul emisiunii radio din care am spicuit ideile de mai sus a intervenit telefonic o persoană cu voce blândă, încântată de câteva pasaje concludente din Scriptură, referitoare la porunci: (Luca 10:25; Psalmul 119:96,142,151). Parcă-l vedeam pe David, trezit înaintea zorilor, pentru a-L lăuda pe Cel Sfânt pentru rânduielile Sale minunate, frumos cântate şi de o cunoscută cântăreaţă creştină:

,,Zorii dimineţii îmi zâmbesc, iar liniştea

Îmi cuprinde toată fiinţa mea...

Arde-n mine dorul Doamne iar să îţi vorbesc

Să-ţi arăt şi azi cât te iubesc!
Numai Tu Doamne, îmi cunoşti inima
Sunt fericit doar când păzesc Legea Ta...
În ascultare de Tine stau, Domnul meu.”

Sunt bucuros şi în acelaşi timp uimit când văd ce minunat lucrează Domnul prin slujitori din toate bisericile. Poruncilor lui Dumnezeu pe care le regăsim cel mai clar în viaţa pământească a Domnului Isus, li se acordă o tot mai mare atenţie.

„Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui...” (1Ioan 5:3). Faptul că începe să se cunoască deosebirea dintre „legea lui Moise” cu ritualul vremelnic al jertfelor şi toate elementele punitive ce erau necesare educării unui popor abia ieșit din crunta robie egipteană, iar pe de altă parte, Legea Domnului cea veşnică, sursa de inspiraţie pentru Constituţia popoarelor civilizate, este garanţia că Domnul lucrează pentru „a atrage la El pe toţi oamenii”.

Celor smeriţi, Domnul le dă har (Proverbe 3:34b), ca să asculte cu drag de poruncile Sale, iar ei spun: ,,...am făcut ce eram datori să facem!” ( Luca 17:10)

Propovăduirea cu ungere de sus a adevărului biblic, va duce la conştientizarea credincioşilor că Domnul este statornic şi tot ce El face, a fost, este şi va fi bine gândit.

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023