Mărturia străbunilor

„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
nu vom ascunde de copiii lor...”( Psalmul 78:3,4 )

Înţelegând corect valoarea versetului 160 din Psalmul 119 „Temelia Cuvântului Tău este adevărul şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice” înaintaşii noştri au considerat ca un mare har, onoarea de a fi printre cei ce păzesc poruncile divine. Punându-le în aplicare, împotriva curentului vremii, au rămas statornici în hotărârea lor, ştiind că... „Domnul şi-a aşezat învăţăturile Sale pentru totdeauna”. (Psalmul 119:152)

Sunt multe nume de credincioşi din ţară sau din zona noastră care au primit cu drag toată învăţătura oferită de Domnul Isus. (Ioan 7:16,17). Mă voi limita să amintesc doar pe câţiva din oraşul nostru, care au zidit cu credincioşie pe temeliile străbune (Efeseni 2:20), iar apoi au plecat la cele veşnice, cu simţul datoriei împlinite:

• IOSIF NICA, prooroc cu o deosebită ţinută morală, a respectat cu scumpătate şi ziua de odihnă biblică. Mai târziu, ginerele lui, MILENTIE CRIŞAN (din a cărui familie numeroasă, unii au ajuns la un înalt nivel de slujire), i-a urmat exemplul. Acesta ne-a mângâiat sufletul prin predicile simple, dar duhovniceşti. Nu mai este printre noi, însă odată a venit la Casa de rugăciune o persoană de altă confesiune şi ne-a povestit despre un vis pe care l-a avut cu acest om deosebit: Un tren pleca din gară, iar de la uşa ultimului vagon, fratele Crişan a mai apucat să-i spună celui în cauză: ,,Nu uita să ţii Sabatul!”

• Pe ANDREI MOZA l-am cunoscut în căsuţa lui modestă de pe deal. Auzisem despre el, dar când l-am vizitat într-o Sâmbătă, am simţit că nu doar el, ci toată casa era plină de Duhul Sfânt. Domnul i-a descoperit personal „ca să se odihnească după lege”! (Luca 23:56)

• SOLOMON ANA, din familia căruia au ajuns să fie şi slujitori mesianici.

• IOAN ISPAS (unul dintre fiii lui este păstor într-o biserică din zonă).

• VASILE BOITA, slujitor evanghelic, a avut o înştiinţare prin vis, în care un înger ţinea degetul pe următorul text din Biblie: „Să nu carecumva să nu ţineţi Sabatele mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul care vă sfinţesc” (Exod 31:13). Chiar în ziua următoare, un mesager al Domnului, de pe valea Mureşului (Huplea din Ilteu) a fost trimis la el, fără să-l fi cunoscut, pentru a-i spune: „ce ţi-a arătat Dumnezeu astănoapte, să pui grabnic în aplicare!”

• Voi mai enumera doar pe câţiva, a căror amintire rămâne binecuvântată: DAMASCHIN CARPENE, TOADER POPOVICI, NESU MARIŞ, GRIGORE CRISTE, GINU MOŢ, VIOREL GAG.

• Au fost şi femei deosebite: NELI GAG, CANA FLORICA şi MARIANA, IULIA DRONCA, MARIA CARPENE, MARICICA BÂLC, IULI „de lângă vale”, în a cărei căsuţă mică se adunau credincioşii la rugăciune, feriţi de privirile agere ale Securităţii.

• Nu pot s-o uit pe IRINA LAZĂR, bunica soţiei mele, femeie deosebită, care a fost înştiinţată de Domnul „ca să ţină toate poruncile”. A fost prima în zonă care nu s-a ruşinat să ţină Sabatul. Dumnezeu i-a onorat loialitatea şi într-o scurtă perioadă, alte câteva persoane i s-au alăturat.

• Chiar dacă nu este din zona noastră, voi pomeni şi de IOAN DĂNILĂ din Bocşa, nu demult plecat dintre noi, un bătrân şi experimentat slujitor, care a postit trei zile neîntrerupt pentru ca Domnul să-i răspundă care este adevărata zi de odihnă săptămânală. Dumnezeu i-a răspuns prin viu grai: „Isaia 58:13”.

Vă recomand să citiţi şi cartea „Preţul uitării”, în care evanghelistul TIBERIU FOSZTO, din Ocna Mureş, descrie experienţa lui şi a soţiei cu privire la acest subiect.

Sunt prin toate bisericile, păstori şi mulţi credincioşi, care au făcut un pas important, tratând cu seriozitate şi porunca a patra, iar prin ei, Dumnezeu aduce lumina în multe comunităţi. Lucrarea Domnului nu poate fi oprită de oameni.

Frumuseţea Sabatului nu stă în teorii. Această zi specială este prilejul minunat în care desăvârşitul Creator, ne sfinţeşte pe noi în Adunare, iar noi Îl slăvim prin laudele noastre şi ascultare de Cuvântul Său. ,,Când se lasă umbra serii” vineri la apus, începe Sabatul biblic, acesta încheindu-se după 24 de ore. (Levitic 23:32 Marcu 1:32 Genesa 1:5,8,13)

Acceptarea celor zece porunci, între care se află şi respectarea Sabatului (aici fiind reprezentantul tuturor Sărbătorilor Domnului) este prilejul pentru a ne arăta respectul pentru Cel ce ne-a mântuit. Acesta nu este în afara „legii Duhului de viaţă în Hristos Isus” (Romani 8:2), ci intră în componenţa ei.

Cuvintele scrise odinioară de Mâna Divină pe muntele Sinai şi cele scrise mai târziu pe nisip de Domnul Isus, probabil că au fost aceleaşi. (Ioan 8:6b)

Domnul arăta pârâşilor unei femei păcătoase, că nici ei nu stăteau mai bine dacă s-ar fi raportat corect la aceste sfinte porunci, ce au ajuns intacte până la noi, având valoare universală!

Pe coperta acestei cărţi, puteţi vedea o imagine din Casa noastră de rugăciune. Lângă amvon, pe perete, sunt cele zece porunci în originalul ebraic, gravate pe o placă de marmură. Nu la întâmplare au ajuns acolo...

Demult, în Sebiş a fost o importantă comunitate evreiască. În timpul celui de-al doilea război mondial, mulţi dintre ei au fost trimişi în lagăre, iar unii nu s-au mai întors. Alţii au fost etichetaţi de regimul comunist drept capitalişti (erau avocaţi, medici, comercianţi) aşa că au fost nevoiţi să plece. Sinagoga lor, care se afla lângă râu, vis-a-vis de autogară a început să se degradeze şi a fost vândută. Noul proprietar a demolat-o.

Bunica soţiei mele a avut o înştiintare de la Domnul ca să meargă la acea persoană şi să-i ceară „tablele cu poruncile”. Când a intrat în curtea lui, le-a văzut puse deoparte pentru a fi suport la o masă. L-a rugat să i le dea, însă a fost refuzată. Mergând tristă spre casă, Domnul i-a vorbit din nou: „du-te înapoi şi le cumpără!” S-a întors şi după insistenţe a acceptat să i le vândă cu un preţ mare.

„Când le-am adus acasă, le-am pus pe noptiera cea mai bună, ne-am rugat şi eram tare fericiţi. Din ziua aceea, Dumnezeu a binecuvântat munca noastră, iar tâmplăria, albinele, treburile casei mergeau ca pe roate”, povestea bunica Irina.

Iar eu, când am venit din Hunedoara, în urmă cu vreo patruzeci de ani, am făcut următoarea rugăciune: „ Doamne, dacă ne vei ajuta să construim o Casă de rugăciune, aceste porunci vor fi aşezate în locul de cinste.” Preaînaltul, lăudat fie Numele Său, ne-a ascultat, dar a făcut şi mai mult: le-a „săpat” pe tăbliţa inimii noastre prin Duhul Sfânt. (Evrei 10:15,16)

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023