Cei mai mulți creștini pentru a se dezvinovăți și pentru a-și apăra libertatea de a consuma carne provenită de la animale necurate apelează la discuția Domnului Isus cu fariseii și cărturarii redată în Marcu 7:1-20, versetul 15 fiind unul dintre cele mai preferate care sună așa:

Consumul de animale necurate

”Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă.”

Nu de puține ori am auzit replica următoare: „Vezi frate? Domnul Isus a spus că nimic din ce intră în om nu-l poate spurca, deci putem să băgăm în gură orice dorim fără să ne mustre conștiința.”

Oare despre animale curate și necurate să fi fost discuția Domnului nostru Isus cu fariseii și cărturarii? Dacă citim întregul pasaj cu mare atenție putem observa foarte ușor și fără dubii despre ce se vorbea.

Văzând că ucenicii mănâncă cu mâinile nespălate fariseii și cărturarii îi adresează lui Isus o întrebare: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” (Marcu 7:5)

Deci ce putem vedea aici? Problema adusă în discuție de interlocutorii Domnului Isus era faptul că ucenicii nu se spălaseră pe mâini potrivit unei datini a bătrânilor.

Spălarea ritualică a mâinilor înainte de a servi orice masă care conține pâine este practicată și în iudaismul de azi, practica fiind cunoscută în ebraică cu denumirea de „netilatyadayim” (spălarea mâinilor).

Fiindcă cei cu care dialoga Domnul Isus prețuiau mai mult propriile tradiții decât însuși poruncile lui Dumnezeu, el le-a adresat o dură mustrare:

„Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris:‘Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişteporunci omeneşti.’

Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şiţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea urcioarelor şi a paharelor, şifaceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţidesfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră.

Căci Moise a zis: ‘Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.’ Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», este Corban’, adică dat lui Dumnezeu, face bine; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şifaceţi multe alte lucruri de felul acesta!”( Marcu 7:6-13)

Ținând cont de faptul că Isus i-a acuzat că desființează porunca lui Dumnezeu în favoarea tradiției lor, cum putea Isus câteva clipe mai târziu să declare desființarea tuturor poruncilor cu privire la animalele curate și necurate regăsite în legea lui Dumnezeu? (Leviticul 11, Deuteronom 14:1-21)

Nu l-ar fi pus asta pe Isus în poziția de cel mai mare fățarnic? Nu s-ar fi răsculat mulțimea împotriva lui? Să nu uităm că același Isus a zis:

„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17)

Trebuie să nu pierdem din vedere că declarația marelui învățător că „afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca” a fost făcută înaintea unui public care nu punea pe masă carne de animale necurate.

Ce intra în gura lor cu siguranță nu era carne de porc, cal, cămilă , iepure sau de oricare alt animal interzis pentru consum (Levitic 11:47)

În pasajul paralel din evanghelia după Matei putem vedea deslușit că ideea pe care Isus a dorit s-o scoată în evidență este că mâncarea atinsă cu mâinile nespălate ritualic nu spurcă pe om dacă o consumi ci mai degrabă ceea ce spurcă pe om este păcatul care izvorăște din interiorul lui, din inima (mintea) lui:

„Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15:17-20)

Concluzia finală a discuției a fost că „ a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om”. Dacă ar fi fost vorba despre anularea diferențierii dintre animale curate și necurate (așa cum își imaginează cei mai mulți dintre creștini) putea Domnul Isus să zică limpede că „a mânca animale necurate nu-l spurcă pe om” dar n-a făcut-o.

Totuși ar putea să întrebe cineva: „Cum rămâne cu Marcu 7:19?” „Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna? A zis astfel, făcând toate bucatele curate.”

Țin să fac câteva precizări mai ales cu referire la partea finală a acestui verset: - Bucate pentru oamenii din vremea de atunci însemna doar ceea ce era permis de legea lui Dumnezeu să se mănânce. -

În manuscrisele grecești nu apar cuvintele „A zis astfel”, acestea sunt o adăugare a traducătorilor de care mulți se folosesc pentru a forța textul să zică că Domnul Isus a declarat animalele necurate ca fiind curate.

O redare corectă a versetului ar fi în felul următor: „Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară în haznafăcând toate bucatele curate.” Versiunea din manuscrise ne arată că referentul cuvintelor „făcând toate bucatele curate” poate fi stomacul care prin procesul digestiei curăță alimentele de orice impurități, acestea ajungând în hazna. Câteva întrebări care ar trebui să-i pună pe mulți pe gânduri:

1. Cum de Petru la o bună perioadă după înălțarea Domnului Isus, atunci când i s-a arătat vedenia cu animalele necurate a refuzat invitația de a le mânca spunând că niciodată n-a mâncat ceva spurcat sau necurat? (Fapte 10:14) El care era unul dintre cei mai apropiați ucenici ai Domnului (ceilalți doi fiind Ioan și Iacov) nu trebuia să știe că are voie să mănânce orice dacă asta l-ar fi fost învățat Isus?

2. Cum de apostolul Pavel continuă să vorbească despre „făpturi sfințite prin cuvântul lui Dumnezeu”? (1 Timotei 4:4-5) Domnul și Învățătorul Isus nu a lucrat niciodată împotriva poruncilor Tatălui său din ceruri. Dacă ar fi încălcat doar o singură poruncă moartea lui nu mai putea să facă ispășire pentru păcatele noastre și n-ar mai fi avut parte de înviere. Darbinecuvântat să fie Dumnezeu că Isus a fost supus în mod perfect și bine am face să călcăm și noi pe urmele sale.

Amen.

Scris de Paul Negrea

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023