“… cu toată smerenia ... cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste” – Efeseni 4.2

Apostolul Pavel a transmis prin această epistolă adresată efesenilor, un mesaj prin care accentua smerenia care ar trebui să însoţească pe orice copil al lui Dumnezeu.

Din partea de început a acestei fraze, Efeseni 4.1, “vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul”, se poate observa că el, în calitate de apostol, a ales calea smereniei prin suferirea închisorii pentru Hristos şi nu rangurile pământeşti pe care le putea avea ca învăţat la picioarele lui Gamaliel (Fapte 22.3).

Să ne amintim că el putea să aibă banii şi bogăţiile fruntaşilor poporului evreu, pentru că avea intrare la “marele preot şi tot soborul bătrânilor” (Fapte 22.5), dar a pierdut toate acestea şi le-a socotit ca un gunoi. El privea lucrurile şi prin ochii necredincioşilor undesmerenia creştină se vedea pentru urmaşii lui Mesia ca oameni ajunşi „ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădă- tura tuturor” (1 Cor 4.13).

Ajuns în această stare smerită, prin Duhul, apostolul putea să vorbească şi altora despre smerenie, pentru ca între credincioşi să existe îngăduinţă unii faţă de alţii în dragoste. De unde a învăţat oare el smerenia? Răspunsul este: de la Cel care “S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8).

Acesta a renunţat la gloria cerească şi bogăţiile cerului şi a venit în această stare smerită, pentru ca să aducă trupul său de credincioşi în această stare smerită. Şi acest trup de credincioşi, în fiecare an la Sărbătoarea Trâmbiţei sună din trâmbiţe ca să anunţe că vine Împăratul Cel Smerit. Apoi, acest norod smerit trece în starea de smerenie a sufletelor lor, zece zile mai târziu la Sărbătoarea Smereniei. (Lev. 16.29, 31; 23.27, 32).

Profetul Ţefania, îl vede peste veacuri pe acest popor: “Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului” (Ţef 3.12). Acest popor, pe lângă starea smerită, este şi mic la număr în acord cu spusele Celui Smerit: “Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7.14) şi “mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” (Matei 20.16; 22.14).

Este interesant de observat faptul că sunt puţini cei care găsesc calea cea îngustă şi poarta strâmtă şi dintre aceştia care sunt toţi chemaţi, sunt puţini aleşi ajungându-se la un număr similar cu “mai rar decât aurul curat” (Isaia 13.12).

Cerinţa smereniei, este pentru toţi oamenii aşa cum se poate vedea în Mica 6.8 în care este scris: "Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" În această stare de a umbla smerit cu Dumnezeu, ajung numai mădularele Mântuitorului care iau din caracterul Său.

El spunea tuturor în Matei 11.29:“... învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt ... smerit cu inima”, dar numai ucenicii Săi dobândesc umilinţa creştină. Tot de la Împăratul lor, urmaşii Lui trebuie să vadă că Prinţul Cerului a ales “smerit” să intre în Ierusalim “călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe” (Matei 21.5; Ioan 12.15; Zah 9.9) şi nu pe un cal sau într- un car.

Nu a folosit mijloacele de confort şi mândrie pentru deplasare, ci le-a ales pe cele smerite. Şi care sunt beneficiile smereniei? În Proverbe 18.12 ni se arată două stări opuse: îngâmfarea care duce la pieire şi smerenia care merge înaintea slavei.

Beneficiul smereniei ar trebui să fie de dorit pentru toţi creştinii. Un alt beneficiu al smereniei ne este prezentat în Iacov 4.10 unde ni se spune că cei care se smeresc înaintea Domnului, El îi va înălţa.

Acest beneficiu îl scoate în evidenţă şi Apostolul Petru în 1 Petru 5.6: “Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe”. Mergând mai departe, prin smerenie putem să ne îngăduim unii pe alţii în dragoste (Efes. 4.2).

Îndemnul meu ar fi să învăţăm de la Cel Smerit, Mântuitorul lumii, şi să umblăm smeriţi ca să obținem beneficiile smereniei.

revista "Sunetul Trambitei", nr.2, 2012, pg.10

Scris de Emil Nedelea

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023