Tematica si subiectul acestui eveniment crestin din aceasta seara este asezata sub genericul acesta: Drumul spre Libertate

Drumul spre Libertate

Acesta are ca punct de plecare, experienta pe care a trait-o poporul evreu in acel moment istoric cand au fost eliberati de sub robia Egiptului si condusi spre libertate…este drumul pe care l-au parcurs de la robie la eliberarea lor cu toate implicatiile pe care le-a avut aceasta libertate, iar in contextul acesta legat de libertate as vrea sa pun in lumina cateva lucruri , cateva situatii si sa avem o perspectivă biblica asupra acestora.: 

1. pierderea libertatii sau o libertate falsa in care traieste omul- desi omul a fost facut perfect, sa traiasca liber si vesnic, Dumnezeu, dupa ce si-a sfarsit lucrarea in cele sase zile ale creatiei, S-a uitat la tot ce facuse si face constatrea aceasta, ca erau foarte bune, intr-o stare perfecta si inclusiv in ceea ce-l privea pe om, conditia pe care i-a oferit-o Dumnezeu omului era ireprosabila, cu toate acestea, el si-a pierdut libertatea, viata si perfectiunea, fiind ravasit de pacat si purtand amprenta neascultarii, - aceasta s-a intamplat odata cu experienta neascultarii primilor oameni in Eden, Adam si Eva

2. Strigatele robiei si consecinta pe care sclavia o aduce asupra omului – acea situatie unde omul simte agonia, suferinta, durerea, declinul pe care le aduce diavolul, prin aceasta forma de robie a pacatului asupra omului, ducandul pana la disperare, pana dincolo de limitele suportabilitiatii

3. Instituirea Sarbatorii de Pasti si Eliberatorul- o solutie pe care Dumnezeu Tatal o pune la dispozitia omului pentru a-i oferi speranta, restaurare si un nou inceput prin Fiul Sau Isus Hristos. – cititrea textelor- din exod 12.1, 21-28, Ioan 8. 30-36. Prezentarea formei de robie si a unei false libertati in care traieste omul uneori inconstient, potrivit textului din Ioan:

Discutia pe care Domnul Hristos o are cu evreii in Templu atunci cand vorbeste cu ei despre libertate si le ofera drumul intr-acolo, scoate la suprafata adevarata problema pe care ei o aveau, aceea ca desi erau oameni robi ei se credeau oameni liberi ,,Nimeni nu este mai rob decat acela care se crede liber, fara a fi cu adevarat liber.” – Goethe - .

Aceasta era situatia evreilor din acea vreme si aceasta este realitatea crestinului si a omului din ziua de azi, care se crede liber, dar este robit si condus de dependente, de vicii si adictii pe care si le-a format in timp, devenind obiceiuri, pe care le practica zilnic fara nicio problema de constiinta… astfel, in timp ce oamenii susutin ca sunt liberi, unii sunt condusi si obsedati de putere calcand peste ceilalti, de bani, mandrie si aroganta, altii captivi unui anturaj vicios apeland la droguri, alcool, tutun, jocuri de noroc, jocuri pe internet, pornografie, infidelitate in casnicie, unii isi manifesta ura, mania devenind violenti, agresivi in familie sau in societate, altii insala, fura, ascud adevarul, mint ca sa treaca drept bine si sa-si atinga scopul…si multe altele de felul acesta. ,,Om liber este acela care nu are nevoie sa spuna nicio minciuna.”

Domnul Hristos a spus acestor oameni ,,oricine traieste in pacat este rob al pacatului,,-iar Petru spune: „Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit” (2 Petru 2:19). - o forma de robie spirituala, o temnita a mintii, o inchisoare a inimii.

Evreii purtau si stateau ascunsi dupa masca religiozitatii si erau atat de obisnuiti de-a purta acesta fata falsa incat nu si-au pus niciodata problema ca lucrurile ar sta altfel decat credeau ei.

Noi, oamenii, ne-am obisnuiti sa purtam masti, unele ni le-am pus noi altele ni le-au pus oamenii , societatea, cultura vremii, pentru a ne ascunde adevaratele problem, defecte, capricii sau adictii, dependete cu care traim.. si ne-am obisnuit cu ele atat de mult incat nu lasam nicio impresie ca acesta nu ar fi chipul nostru cel adevarat .. purtam aceste masti pntru a ne ascunde adevarata fata…sigur in fata oamenilor putem sa stam cu masti si sa pozam cum vrem noi, dar in fata lui Dumnezeu totul este gol si descoperit. Suntem inaintea lui ca o carte deschisa.

El vede si acolo unde ochiul omului nu poate ajunge , ,,Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul. Stii cand umblu si cand ma culc, si cunosti toate caile mele. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul.,, Dumnezeu stie totul si cunoaste totul despre noi Ps.139,.

Evreii acestia stateau in fata Lui Hristos care vedea dincolo de mastile lor, adevartul chip ce il purtau robit si ravasit de pacat. Si chiar si atunci cand Mantuitorul incerca sa le deschida ochii, sa le demonteze aceasta iluzie aceasta falsa libertate si sa-I puna in fata realitatii s-au simtit foarte deranjati si ofensati.

Ei, nu numai ca nu erau liberi, dar se aflau intr-o dubla robie. 1.erau robi in tara lor sub imperiul roman, o robie fizica sau de natura sociala, Israelul la acea vreme era impartit in provincii romane si era sub conducere romana si ei numai ce spuseseră ca nu sunt robi si nici nu au fost niciodata robii nimanui… cand au fost robi de-a lungul istoriei si apoi mai erau si intr-o robie spirituala, o robie a inimii, a mintii, care afecta relatia lor cu Dumnezeu.

Citat-,,Poţi fi întemniţat şi poţi fi liber, poti sa fi cotropit, pus in lanturi, inchis, luat prizonier si sa nu-ti pierzi libertatea inimii, a constiintei sau poţi fi liber, fara lanturi, nerestricitonat şi să trăieşti în temniţa minţii.,, Omul isi pierde libertatea atunci când il pierde pe Dumnezeu.

Atunci cand Dumnezeu este scos din viata lui, este impins spre periferie, cand traieste in absenta lui Dumnezeu urmând propriile ambiții si porniri. Atunci cand renunta la Dumnezeu in folosul propriilor plăceri si convingeri, urmând drumul prapastios al unei false libertăți, un miraj al libertatii, o himera.

Charles Kingsley, un fost preot al bisericii engleze, spunea că Libertatea este de doua feluri: libertatea falsă, în care omul e liber să facă ceea ce vrea, şi libertatea adevarată, în care omul este liber să facă ceea ce se cuvine. Intre acestea doua penduleaza viata omului, intre libertatea falsa si cea adevarata, intre libertatea de a face ceea ce vrea sau libertatea de a face ceea ce se cuvine.

Societatea şi Cultura vremii in care noi trăim definește libertatea ca fiind ,,posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință." , capacitatea de a face orice ne dorim, fara rastrictii.

Daca acceptăm aceasta intelegere pentru libertate, constatăm că această forma de libertate in care omul e liber sa-si aleaga drumul, sa faca ceea ce vrea, lipsita de reguli, restrictii, conduce la libertinaj ceea ce înseamna sfidarea regulilor de decența şi morală, înseamnă desfrâu, destrabalare, o viață condusă de pofte si vicii.

Este un paradox pentru ca ceea ce trebuia sa însemne o viața liberă trăită dupa bunul plac al inimii, dupa propriile convingeri, devine de fapt o grea robie a minții si a trupului, dacă alegem drumul acesta sau calea aceasta propusa pentru libertate. Inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca? (Ier.17:9) - pornirile si dorintele din inima omului pot fi o cursa pentru elnu poti sa-ti bazezi sau sustii alegerile doar pe ceea ce iti spune sau dicteaza inima.

De altfel, Domnul Hristos spune Caci dinauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furturile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia..

Toate aceste lucruri rele ies dinauntru si intineaza pe om. Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte. - (Prov.16:25)- exista un singur drum si o singura cale care duce la viata si spre libertate, este drumul in care te intersectezi cu Dumnezeu, cu voia Lui, este acea cale care il implica si pe Dumnezeu Un exemplu care ne-ar ajuta sa intelegem acest lucru, ar fi cel spus de Mantuitorul in pilda fiului risipitor, cand unul din cei doi fii ai Tatalui, cel mai mic, animat de propria ambitie si dorinta de a fi liber, de a-si trai viata dupa bunul lui plac, ii cere tatalui partea de mostenire ce i se cuvenea.

Astfel iese din casa tatalui sau bogat, cu avere, bine imbracat, aranjat, si incepe sa experimenteze viata din plin, traieste la intensitate maxima fiecare clipa, urmandu-si dorintele inimii, fara sa-si opreasca ceva.

Pentru ca aceasta se intampla atunci cand nu mai trebuie sa raspunzi in fata nimanui pentru faptele tale si nu te mai trage nimeni de maneca.. Esti un om liber, dar oare unde duce aceasta libertate? La un moment dat, resursele se termina si anturajul lui care a fost construit doar pe ineres material se destrama, si din om inconjurat de prieteni ajunge singur, din om bogat si avut ajunge sarac, si din om liber si fiu de rege in casa tatalui, ajunge in cele din urma rob si sluga la porci.

De la un fiu de rege si a trai precum un print pana la a fi un porcar si a rabda foamea, frigul si conditiile inumane de trait, a ajunge gol si insingurat intr-o cocina de porci este o diferenta enorma. Este drumul unei false libertati , drumul unui libertinaj care la inceput promitea si oferea mult, dar mai apoi s-a transformat in saracie si robie.

Aceasta este experienta omului cu pacatul, cu lumea, si cu Satan, o robie, o tragedie de la care nu ne mai poate salva decat Hristos motiv pentru care a si venit in lume. ,,Hotul nu vine decat sa fure, sa injunghie si sa prapadeasca. Hotul fiind satan , diavolul, mare asupritor. In contrast cu el, Isus a spus Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug.,, (Ioan.10:10) Pastile si Eliberatorul Revenind la cartea exod, suntem in acel moment in care se hotaraste soarta poporului evreu care gemea din pricina robiei. Motivul pentru care ei, evreii, ajunsesera robi egiptenilor a fost acelasi amintit mai sus, cauza primordiala a sclaviei fiind pacatul si indepartarea de Dumnezeu.

Dumnezeu prin profetul Ezechiel pune in evidenta acest lucru si spune:,, Atunci le-am zis: "Lepadati fiecare uraciuni care va atrag privirile si nu va spurcati cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!" Evreii traiau in mijlocul egiptenilor intr-un tinut numit Gosen, au fost asezati aici inca de pe vremea lui Iosif cu prileju foametei ce le ameninta viata.

Egiptul era un imperiu a carui cult de inchinare era construit pe o cultura idolatra, pagana formata dintr-o multitudine de zeitati si asa numiti dumnezei. Inchinarea pe care ei o aduceau acestor zeitati era una pagana si compromisa.

Copiii lui Israel aveau cu totul alte principii ale inchinarii si cultul inchinarii lor il aveau in centru pe singurul si adevaratul Dumnezeu. Numai ca, intersectandu-se cu aceasta cultura idolatra, s-au lasat cuceriti si invadati de aceasta forma pagana de inchinare si au adus idolii si zeitatile Egiptului in viata lor, in cultura si poporul lor.

L-au abandonat pe Dumnezeu in detrimentul obiceiurilor si a practicilor din Egipt. Iar aceasta a insemnat sentinta lor la distrugere si sclavie. ,,Dar ei s-au razvratit impotriva Mea si n-au vrut sa Ma asculte. Niciunul n-a lepadat uraciunile care ii atrageau privirile si n-au parasit idolii Egiptului.,,

Sunt multe uraciuni asa cum le numeste Dumnezeu care atrag privirile oamenilor si isi tin ochii pe ele, multe lucruri la care oamenii poftesc si adulmeca si nu s-ar despride de ele si sunt multi idoli moderni caruia atat de usor le dam timpul nostru si viata noastra, traind doar pentru aici si acum, fara sa ne gandim la consecinte.

Fiecare om, familie sau popor de la particular la general se inchina cuiva, au un cult al inchinarii, fie slujesti Lui Dumnezeu, fie Lui Satan si idolilor moderni, contemporani cu noi. Refuzul de a sluji Lui Dumnezeu are consecinte dezastruoase.

Astfel, cultul inchinarii pe care ei l-au imprumutat de la Egipteni i-a condus spre o aspra robie spirituala dar si fizica. Din punct de vedere fizic si social au ajuns cetateni de ultima mana, condamnati sa-si omoare copiii, sa fie chinuiti si munciti din greu, mana de lucru gratis a lui faraon, a egiptului prin muncile extrem de grele pe care au fost siliti sa le faca. –si in acest context, evreii, spune textul, si copiii lui Israel, gemeau inca din pricina robiei si scoteau strigate deznadajduite.

Strigatele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pana la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor si Si-a adus aminte de ei. In agonia, durerea si suferinta lor, strigatele acestea au mers pana la disperare .

Si Dumnezeu, intr-un moment istoric, i-a cunostintă de acest lucru si ii spune lui Moise.,, Am vazut asuprirea poporului Meu, care este in Egipt, si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci ii cunosc durerile. Sa stii ca acest Dumnezeu care le-a vazut asuprirea,le-a auzit strigatele si le-a cunoscut durerile evreilor stie si cunoaste toate durerile , suferintele si strigatele fiecaruia dintre noi, El stie luptele noastre, robia in care suntem, dependetele pe care le avem, crizele prin care trecem si ia act si cunostinta de ele cu conditia sa-l chemam pe Dumnezeu, sa strigam spre Dumnezeu.

Patru sute de ani s-a intins aceasta robie a evreilor in Egipt si a fost cea mai severa forma de persecutie a lor, dar intr-un final Dumnezeu aude strigatele lor. In acest context critic al robiei Cel Prea Înalt stabileste o sarbatoare si le trimite un eliberator evreilor. Îl echipeaza si il trimite pe Moise prin mana caruia face minuni, semene si aduce cele zece mari urgii asupra Egiptului.

Dumnezeu se judeca cu toti zeii egiptului si distruge toata cultura lor pagana idolatra. Dupa cele zece plagi pe care le aduce asupra egiptenilor, dintr-un imperiu puternic, Egiptul este maturat si ajuge o ruina. Dumnezeu isi dovedeste suveranitatea si puterea, eliminad orice competitie si forma de inchinare falsa.

Ceea ce s-a intamplat cu Egiptul este o imagine, un prototip a ceea ce se va intampla la o scara universala cu lumea in care traim, cu actualele puteri corupte si compromise de pacat, cand Dumnezeu se va judeca cu mai marii pamantului si va pedepsi toata rautatea, necuratia si idolatria de pe acest pamant.

Putem fi de acord sau nu, dar istoria aceasta a răului de pe pamant si a lumii decazute a avut un inceptut, dar va avea si un sfarsit. Pe deoparte, Dumnezeu ii judeca pe egipteni , pedepseste si face dreptate, iar pe de alta parte, vine in ajutorul celor oropsiti si lipsiti de aparare care striga spre El si le pregateste calea salvarii, drumul spre libertate. In acest context si cu aceasta ocazia a eliberarii evreilor, pe fondul unei crize in care se aflau, are loc instiutirea sarbatorii de Pasti.

Primele date de referinta cu privire la aceasta sarbatoare despre forma, semnificatia si timpul la care sa fie praznuita, le gasim aici in acest capitol din exod, cat si in cea dea treaia carte a Bibliei, Leviticul cap.23.1…in jos,. Acestea sunt cartile de referinta ale sarbatorilor lui Dumnezeu si nu exista niciun alt document biblic care sa legalizeze sau sa ateste alte sarbatori.

Forma, semnificatia si timpul sarbatorilor este stabilit de Dumnezeu prin lege: ele au fost date intr-un cadru legal, printr-un act legislativ si nu a fost lasat la latitudinea vreunui forum omenesc, conciliu sau sinod ecumenic sa fixeze data sarbatorilor.

Timpul sarbatorilor nu este dat nici de un centru cultural sau religios cum a fost Alexandria, Roma sau Constantinopol. Un fost preot catolic, teolog, reformator si traducator spunea ,, Acolo unde Biblia si biserica nu se pot pune de acord trebuie sa ascultam Biblia.,,- ea are intodeauna dreptate si este mai presus de oameni pentru ca este Cuvantul Lui.

Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le Iata sarbatorile Domnului pe care le veti vesti cu adunari sfinte, la vremile lor hotarate, iata sarbatorile Mele: si apoi Dumnezeu incepe si le enumera: prima sarbatoare dintr-un ciclu saptamanal este Sabatul, ziua a saptea, zi de odihna cu adunare sfanta, iar apoi inca cinci mari sarbatori date intr-un ciclu anual…Adaugati an la an si lasati sarbatorile sa-si faca ocolul lor..prima sarbatoare a anului incepe cu pastile in cadrul caruia este inclusa si sarbatoarea sau praznicul azimilor, imediat dupa seara de pasti in urmatoarea zi.

Toate sarbatorile au o data fixa stabilita de Dumnezeu, asta inseamna ca ele pot cadea atat pe sfarsit de saptamana cat si in timpul saptamanii. Spre exemplu, anul acesta sarbatoare de Pasti va fi maine seara pe 14 nissan, iar urmatoarea zi, poimaine este sarbatoarea azimilor, fiind o continuitate a sarbatorii de pasti.

Continua la sfarsitul primaverii cu cinzecimea sau cunoscuta in termen popular ca rusaliile, apoi urmeaza o pauza de cateva luni, iar apoi apar cele trei sarbatori de toamna: Ziua Trambitei, Ziua Ispasirii si sarbatorarea Corturilor, cunoscuta ca sarbatoarea multumirii, recunostintei, bucuriei care se intinde pe o perioada de opt zile, fiind cea mai lunga sarbatoare.

Acestea sunt sarbatorile Lui Dumnezeu, nu sunt multe, nu sunt grele, dar sunt valoroase si pline de insemnatate si de beneficii pentru toti cei care le pastreaza. Desi au fost date intr-un context cultural si national cu un scop bine definit pentru natiunea lui Israel, trec dincolo de barierele culturale si nationale si privindu-le in noul legamant sau la timpul de acum putem intelege insemnatatea si scopul pe care acestea le au in raport cu credinciosul.

Caracterul lor nu este doar unul temporar, ci unul care transcede dispensatiile sau perioadele de timp pana in imparatia lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a stabilit ca in relatia noastra cu aceste sarbatori, sa putem intelege planul de rascumparare a Lui Dumnezeu fata de noi oamenii.

Fiecare sarbatoare, in forma ei specifica, cu actiunea care se petrece in ea, are rolul de a contribui la restaurarea si mantuirea noastra din pacat, la impacarea noastra cu Dumnezeu si la bucuria de-a fi impreuna cu el in a Sa imparatie.

Pastele este numita si sarbatoarea eliberarii, a sperantei si a unui nou inceput, de aceea debuteaza in prima luna dintr-un nou an. Potrivit calendarului biblic si timpului pe care l-a stabilit Dumnezeu, noi ne gasim la inceputul unui nou an in cea dintai luna. Este cunoscuta sub numele de Nissan care inseamna prima sau aviv in ebraica, care tradus inseamna primavara.

Oricat de ciudat ni se pare acest indiciu si nelalocul lui potrivit standardelor pe care noi le cunoastem, se pare ca si Dumnezeu opereaza dupa standardele Lui si are aranjamentul lui cu privire la sarbatorile Lui.

Aceasta sarbatoare le-a oferit evreilor un nou inceput, o noua cultura unde Dumezeu sa-si puna amprenta, un popor liber ca natiune. La aceasta renastere a lor ca popor au contribuit cele doua elemente sau parti: eliberatorul in persoana lui Moise , trimis de Dumnezeu, cat si sarbatoarea de Pasti instituită de Dumnezeu care avea in centru ei Mielul.

Dumnezeu i-a invatat ce sa faca cu acest miel ca sa poata beneficia de protectie si eliberare. Mielul trebuia junghiat, iar din sangele lui luat si pus pe pragul de sus si pe tocul usii la intrare. Acest lucru era un semn vizibil si facea diferenta dintre casele lor si ale egiptenilor. Pentru ca ultima urgie cea de-a zecea era prevazuta ca sa nimiceasca pe intaii nascutii ai egiptenilor.

Astfel in acea ultima noapte pe care copiii Lui Israel au mai petrecut-o in Egipt, un inger a Lui Dumnezeu a trecut prin toata tara Egiptului de la un capat la altul si acolo unde nu era acest semn al sangelui pe casele lor, la intrarea in casa, nimicitorul intra si aducea moartea, dar acolo unde era prezent semnul acesta nu se opera si trecea mai departe.

De aici si denumirea de Pesah care tradus inseamna a trece peste…pentru ca Dumnezeu a facut diferenta si a trecut peste casele israielitilor in acea noapte protejandu-le viata copiilor, celor intai nascuti.

Toate aceste au fost parte din planul Lui Dumnezeu de eliberare a acestui popor rob egiptenilor din punct de vedere fizic si tot ceea ce s-a intamplat cu ei, toata experienta lor a fost o imagine, o umbra, si a tintit spre lucrarea de eliberare pe care Dumnezeu a realizat-o in persoana Domnului Isus fata de lumea intreaga cazuta in pacat.

Robia aceasta a pacatului si a mortii pe care satan a adus-o peste lume, peste omenirea intreaga a cerut ca sa fie adus un Eliberator si un Miel care sa ne scoata din pacat si sa ne restaureze la o viata noua, sa ne redea libertatea si sa ne faca oameni liberi.

Ne nastem in aceasta conditie de imperfectiune si predispozitie spre pacat si prin natura noastra compromisa de cel rau continuam sa pacatuim fiind robi ai lui satan, sfidand pe Dumnezeu si voia Lui. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. (Rom.3:23 Isaia, omul lui Dumnezeu, inspirat de Cel Prea Înalt surpride acesta conditie de intemnitare, de inrobire a societatii prin pacat si aceasta tragedie a pacatului prezenta de-a lungul veacurilor prin urmatoarele cuvinte:

Pamantul se rupe, pamantul se sfarama, pamantul se crapa, pamantul se clatina ca un om beat, tremura ca o coliba; pacatul lui il apasa, cade, si nu se mai ridica. Cauza acestei fisuri si degradari a societatii in masa este pacatul care a contaminat intreaga creatie. Asfel cand Domnul Isus a venit in lume, a venit pentru niste oameni pacatosi, El care a fost deosebit de pacatosi si in gura Lui nu s-a gasit minciuna si in calitate de Mare Eliberator dar si ca Miel care si-a dat viata si a fost sacrificat.

In urma cu doua mii de ani la o sarbatoare de Pasti El a fost jertfit precum un Miel, a fost luat prin apasare si judecata, a avut parte de cel mai nedrept proces din istorie. Acuzat, scuipat si torturat, condamnat pe nedrept la moarte si intins pe-o cruce, intre cer si pamant, a platit pretul libertatii noastre cu insusi viata Sa, cu sangele Sau.

Libertatea noastra a fost costisitoare, a costat mult si a fost platita cu viata fiului Lui Dumnezeu. Profetul Isaia a profetit despre El inainte ca sa vina cu 600 de ani : ,,Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.

Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.,, El s-a incarcat cu pacatele noastre si vinovatia noastra a fost transferata asupra Lui, ca sa ne dea in schimb nevinovatia Lui si iertarea pacatelor.

Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. A urcat calvarul tacut, dar in durere, agonie si suferinta.

Drumul durerilor si al suferintelor Lui brazdat de sange, cu crucea in spate, de la sala de judecata si pana pe Golgota, dealul Capatanii, parasit de toti, de ucenici, de cei pe care i-a vindecat si i-a hranit a fost drumul libertatii noastre, drumul iertarii si impacarii cu Dumnezeu. Lui i-au batut cuie in maini si picioare, i-au pus o cununa de spini pe cap, lau strapuns cu sulita in coasta si toate le-a rabdat iubind.

Acesta a fost portretul pe care Isaia I l-a facut Domnului Hristos cand a vorbit despre patimile Sale. El este Mielul nostru de Pasti, tinta si centrul sarbatorii care a realizat impacarea noastra cu Tatal, nea indreptatit la o viata noua si ne-a scos de sub robia lui satan. Ioan Botezatorul a spus despre El. ,,Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.,,

Pacatul care a fost cauza sentintei omului la moarte, a fost eradicat de Hristos prin moartea Sa, platind un pret deplin, satisfacand astfel dreptatea si justitia divina.

Prin manifestarea credintei depline in Isus si prin recunoasterea acestei jertfe ca fiind singura cale spre Dumnezeu suntem impacati cu Tatal, izbaviti de mania lui Dumnezeu si salvati din robia lui satan.

Mantuitorul a spus "Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea; si exact aceasta este ceea ce a facut Mantuitorul, o lucrare de restaurare si de binecuvantare a omului.

Toti acei care au venit la El bolnavi au plecat sanatosi, vindecati, toti acei care au venit la el stapaniti de diavolul si alte adictii au plecat de la el eliberati si toti care au venit la el cu pacatele lor si le-au recunoscut au plecat de la El iertati, usurati, despovarati. Sigur nevoia noastra de eliberare, vindecare si iertare nu este mai putina ca a acelora care s-au intalnit cu Isus, de aceea sa nu ezitam sa mergem la El.

El insusi a spus: Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. (Mat.11:28) Adevărata libertate, văzută dintr-o perspectivă biblică, nu înseamnă a trăi așa cum vrem noi. Este despre găsirea libertății în Hristos și despre trăirea în limitele legilor și principiilor lui Dumnezeu. Unii oameni resping asta ca fiind prea limitativă. În opinia lor, Creștinismul este o religie a regulilor și a reglementărilor.

Dar ceea ce ignoră ei, uită sau nu realizează este că aceste restricții sunt menite să ne protejeze de adevărata robie de păcat. Fie vom fi sclavi ai păcatului, fie vom fi slujitori ai lui Hristos. Cu alte cuvinte, ca ființe umane, vom sluji cuiva, la ceva. Întrebarea nu este dacă vom sluji cuiva, ci cui sau la ce vom sluji. Mantuitorul Isus a spus: ,,Nimeni nu poate sluji la doi stapani.

Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. (Mat.6:24).,, Cu alte cuvinte incercarea de a sluji la doi stapani este imposibila, in timp ce vom fi legati fie de unul fie de celalalt, nefiind posibila o stare de neutralitate.

Avem de-a alege intre a sluji Lui Dumnezeu si lui Hristos care oferă omenirii adevărata libertate, o inrobire sfanta a mintii care ne leaga de Imparatia Lui o lume a desavarsirii, fericirii si frumusetii, de raiul lui Dumnezeu sau diavolului, lui mamona, bogatiilor, iubirii de bani, lumii acesteia sau eului nostru urmand drumul unei false libertati si a păcatului ce ne lasă în sclavie.

Drumul nostru spre libertate este drumul intoarcerii noastre spre Dumnezeu si incepe de la Golgota prin intalnirea noastra cu Isus. Aceasta presupune schimbare, o viata noua, o minte noua,un comportamnet nou, o revizuire totala a vietii, lasand in urma trecutul murdar si tintind spre Imparatia Lui Dumnezeu. Asa cum evreii au lasat in urma Egiptul si au luat drumul spre tara promisa Canaan.

Au lasat in urma o cultura veche, pagana care i-a tinut robi si le-a adus numai pierdere si au fost educati intr-o cu totul alta cultura, bazata pe alte principii si legi. Pentru omul pacatos, Hristos este un nou inceput, este drumul spre libertate. Sfantul Pavel spunea,, Maturati aluatul cel vechi-vechea fire condusa de pacat, vechile obiceiuri si deprinderi ca sa fiti o plamadeala noua- o compozitie, o creatie noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit.-El este cauza unui nou inceput.

Drumul liberatatii inseamana pocainta si cunoasterea lui Dumnezeu. Pocainta a predicat-o si Ioan Botezatorul, Domnul Isus, cat si urmasii Lui si inseamana intoarcere, a schimba directia, sensul 180 grade, sa mergi total opus fata de cum ai mers, sa renunti la pacat, sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa traiesti in cultura imparatiei Lui.

Sa drepinzi obiceiuri bune, sanatoase care sa-ti influenteze viata in bine, sa citesti aceasta carte Biblia in fiecare zi, sa te rogi zilnic si sa-I canti, sa faci bine semenilor tai si sa-i iubesti. Sa aduci imparatia Lui Dumnezeu in inima si casa ta, pentru ca toate aceste imperii si tot sistemul acestei lumi, toata idolatria, coruptia si necuratia pe care s-au cladit aceste puteri actuale intr-o buna zi, asemenea Egiptului, se vor prabusi si vor deveni istorie, dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veci.

Deci daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi. (Ioan.8:36)

Scris de Daniel Buhai

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023