Astăzi, potrivit științei, cunoaştem că sarea este o substanță imperios necesară corpului uman. Știm, de asemenea, că ea se regăsește atat în alimentele pe care le consumăm, precum și în corpul nostru, întreținând buna funcționare a acestui minunat corp proiectat de însuși Dumnezeu.

Legământul sării

Privind însă la documentele biblice putem observa că importanța acestei substanţe a fost evidenţiată încă din perioada care preceda darea Legii pe muntele Sinai.

Astfel, în Lege, găsim nu doar poruncă pentru întrebuințarea sării în sistemul jertfelor, (vezi Levitic 2.13) ci mai mult putem observa expresia “legământ al sării” (expresia nu pretinde existenţa unui legământ al sării propriu-zis, ci are scopul de a întări valoarea sau însemnătatea unui legământ prin simbolul conservării).

Citez din Numeri 18.19 (N.T.R.) “Toate jertfele sfinte, pe care israeliţii le aduc Domnului, ţi le- am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale printr-o poruncă veşnică; este un legământ al sării, un legământ veşnic înaintea Domnului pentru tine şi urmaşii tăi.”

Din nefericire, în cultura noastră nu există acest obicei, iar în multe locuri unde exista s-a stins. O excepție face însă Pakistanul unde putem întâlni expresii și principii precum “Nu îl pot vorbi de rău deoarece am mâncat din sarea lui” - adică am stat la masa lui și pe masă era și sare din care de altfel am servit, sau salutul “Să fie sare între noi”.

Vedem, deci, că sarea simbolizează: legământ, loialitate, onestitate, fidelitate, acord, durabilitate, incoruptibilitate și alte atribute. În mod similar, pentru a- și evidenția loialitatea față de împărat, dușmanii lui Israel au spus:

“Şi, fiindcă noi mâncăm sarea curţii domneşti şi nu ne stă bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste ştiri” (Ezra 4.14).

Iar în alt context, ca o mustrare, Dumnezeu spune despre Ierusalim: “La naştere, în ziua când teai născut, buricul nu ţi s-a tăiat, n-ai fost scăldată în apă, ca să fii curăţită, nici n-ai fost frecată cu sare, şi nici n-ai fost înfăşată în scutece” (Ezechiel 16.4).

Trebuie să precizez că acest verset este strict legat de practica găsită în timpurile biblice în orientul mijlociu, ca fiecare nou născut să fie acoperit cu sare, ca simbol al caracterului noului om – integritate, loialitate. Pentru că am reușit să descoperim că există mai mult decât o simplă expresie, vă provoc să privim într-o nouă perspectivă textele regăsite în Noul Testament.

“Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă" (Luca 14.34-35).

În Matei 5.13, Mântuitorul spune că noi, credincioșii, suntem sarea pământului (să ne amintim că noi am fost creați practic din pământ). Însă dacă ne uităm mai atenți, chiar și credincioșii pot fi sărați și nesărați spiritual, deoarece în Marcu 9.50 ni se poruncește să trăim în pace unii cu alții (să avem sare în noi).

Deci, dacă credincioșii nu au sare în ei pentru a atrage pe necredincioși la Dumnezeu, atunci pentru ce mai sunt de folos ei? Cunoaştem cu toții persoane care nu doar că nu te lasă să simți căldura unui frate, ci chiar parcă așteaptă să te doboare prin vorbe.

Problema cea mai mare este faptul că putem observa lipsa de sare din cei din jurul nostru, însă foarte greu ne vedem pe noi. De aceea trebuie să apelăm la Legea lui Dumnezeu și la Etalonul Suprem pentru a ne îndrepta, și nu la oameni.

Haideți să ascultăm, nu sfatul, ci porunca următoare: “Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni 4.6). În încheiere nu pot să nu amintesc de versetul care spune: “Căci orice om va fi sărat cu foc (şi orice jertfă va fi sărată cu sare)” (Marcu 4.49).

Pentru că suntem o comunitate care recunoaște valabilitatea și importanța legii, știm cu toții că până în momentul în care s-a încheiat sistemul jertfelor, potrivit planului lui Dumnezeu, ceea ce era însoțit de sare era jertfa.

Acest verset ne spune că, pentru ca planul lui Dumnezeu să fie dus la îndeplinire, va trebui ca fiecare om să împlinească în el această condiție a jertfei.

“Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Romani 12.1).

Așa cum preoții nu puteau duce ca jertfă doar sarea și nici doar animalul fără sare, tot așa suntem avertizați că trebuie să ne jertfim trupurile pentru a le pune la dispoziția Creatorului. Să nu uităm însă că pentru ca jertfa să fie primită, ea trebuie să fie presărată cu dăruire, loialitate, credință și sfințenie.

Haide-ți să nu stăm indiferenți față de o atât de mare mântuire și să punem sare în tot ceea ce facem și să ne lăsăm sărați de Duhul Sfânt și de lumina Legii lui Dumnezeu. Să fie sare între noi!

Revista "Sunetul Trâmbiței", nr. 2, 2012, pg. 9

Scris de Vasile Pop

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023