Vocea Lui Dumnezeu a străbătut istoria omului de la facerea lui şi s-a transmis de la o generație la alta, păstrând mesajul intact, prin ceea ce creştinul de azi cunoaşte ca fiind Vechiul Testament sau Scrierile Vechi.

Legea și Prorocii

Scrise pe o perioada lunga de timp (aprox.1000 ani), acestea sunt alcătuite din trei mari secțiuni, cunoscute sub denumirea de ”Lege, Proroci si Psalmi”.

Ele cuprind mesajul revelației lui Dumnezeu pentru om şi au fost Scripturile de referință ale sfinților Apostoli şi ale Domnului Isus.

Astăzi sunt puse în contrast cu Evanghelia de unii predicatori creştini şi prezentate într-o lumină mai puțin favorabilă, pentru a nu aduce prejudiciu harului mântuitor.

Astfel, Scripturile şi-au pierdut din notorietate şi autenticitate, fiind chiar desconsiderate, lipsite de adevărata valoare, aparținând unui popor si culturi vechi, care nu mai prezintă nici o relevanță pentru creștinul actual. Să fie aceasta o abordare corectă? Ce a spus Isus? Cum s-au raportat sfinții Apostoli la Scripturi?

Asigurarea pe care Domnul Isus a dat-o cu privire la ce spun Scripturile, a fost aceea de a le întări, nu de-a le desfința:

"Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc ". (Mat.5:17)

În învațătura Lui, deseori făcea referire la Lege si Proroci, citând din aceste Scripturi:

"Isus i-a zis: "Ce este scris in Lege? Cum citeşti in ea?" (Luc.10:26).

Răspunsul pe care l-a oferit Mântuitorul învățătorului legii, când acesta l-a întreabat despre moştenirea vieții veşnice, a fost acela de a-l îndruma l-a Lege. Deasemenea, când tânărul bogat a fost frământat de aceeaşi întrebare, Învățătorul i-a spus "păzește poruncile" (Mat.19.17) şi a citat din Lege:

 "Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele marturisesc despre Mine" (Ioan.5:39).

Contrar celor care pun în umbră Vechile Scrieri, Isus învață ca trebuie să le citim şi să le studiem. Credincioșii din Bereea se deosebeau de cei din Tesalonic prin sârguința pe care o aveau de a cerceta Sfintele Scripturi:

 "Iudeii aceştia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa" (Fapt.17:11).

Pentru creștinii primului secol, Scripturile prezentau credibilitate şi erau foarte relevante. Filip evanghelizează pe famenul din Etiopia folosindu-se de cartea proorocului Isaia, conducâudu-l la Hristos (Fapte 8.15).

Ştefan, Petru, Pavel si alți titani ai credinței şi-au construit predici pe citate şi argumente din Lege, Proroci şi Psalmi (Fapte 7.1-60; 2.14-36; 1Cor.10.1-13, etc.). "...eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci"(Fapte 24.14) a spus Pavel in fața dregătorului Felix, apărânduşi pricina. Legea, Prorocii si Psalmi formau materia de bază a acestor Scripturi.

Ar fi copilăresc şi imatur sa gândim, că Scripturile l-a care a făcut referire atunci Domnul Isus, iar mai târziu apostolul Pavel când a spus:

"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire...” (2Tim.3:16)

Probabil ar fi fost Noile Scrieri sau Noul Testament, deoarece în acea perioadă nu erau scrise alte epistole decât cele ale Vechiului Testament. Fară nici o îndoială, că mai tarziu s-a complectat întreg canonul biblic cu scrierile Noului Testament.

Apoi, ca o mustrare le aduce Domnul Isus saducheilor, când le spune: "Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu"(Mat.22:29), când vorbeşte cu ei despre credința în înviere.

Pentru a înțelege principiile lui Dumnezeu şi felul în care El operează, cunoașterea Scripturilor este indispensabilă omului credincios. Când critică partida cărturarilor şi fariseilor pentru ordinea greşită a priorităților, atunci când aduceau zeciuială, Mântuitorul accentuează mila, dreptatea şi credincioşia, cele mai însemnate lucruri din Lege, care rămâneau nefăcute.

În celebra Sa predică de pe munte, Domnul Isus aduce principii din Lege, le încarcă de putere şi spiritualitate, ca omul să nu mai fie pus niciodată în situatia de a păcătui, călcându-le. Toată învățătura Scripturii Isus o comasează în două mari principii: Iubirea față de Dumnezeu şi Iubirea față de aproapele

"Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea si Prorocii" (Mat.7:12).

Atunci când este ispitit de un învățător al Legii, să spună care este cea mai mare poruncă din Lege, Mântuitorul raspunde:

”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii" (Mat.22.37-40).

Cu alte cuvinte, toată Legea ne învață să dezvoltăm relații sănătoase în raport cu Dumnezeu Creatorul, cât şi față de semeni. Împlinirea principiilor din Lege va dovedi iubirea şi închinarea dată lui Dumnezeu, cât şi dragostea pentru aproapele, pentru că asta ne învață Legea.

Ceea ce face si mai valoroasă această moștenire a Scripturilor, este prezența profețiilor Mesianice care ocupă un loc însemnat în Vechiul Testament:

"Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: "Noi am gasit pe Acela despre care a scris Moise in Lege si Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif" (Ioan.1:45)

Iar Isus zice: "Scripturile mărturisesc despre Mine, şi nu vreți sa veniți la Mine, ca să aveți viată!"(Ioan.5:39, 40). Așadar, Scripturile Vechiului Testament îşi susțin autenticitatea şi prin mesajul profetic, care s-a împlinit întocmai.

Deasemenea, noi trăim timpuri pe care Proroocii le-au profețit cu mii de ani în urmă, iar cu privire la Împarăția şi Ziua Domnului, mesajul Scripturilor este unul bogat şi de viitor: 

"Şi avem cuvântul prorociei făcut si mai tare; la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre" (2Petru.1:19).

Multe din cuvintele profeților au fost scrise pentru vremea sfârșitului, implicit şi pentru noi. "Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri... "(1Petru.1:12).

În acest context prezentat, favorabil Scripturilor Vechiului Testament, cuvintele Domnului Isus din Luca.16:16: "Legea şi prorocii au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală", par să fie puse în contrast cu celelalte declarații susținute de El.

Citându-l şi pe Matei 11:13 "Căci până la Ioan au prorocit toți Prorocii şi Legea", declarația Mântuitorului nu desconsideră sau desființează mesajul Legii, ci prezintă o perioadă lungă de timp în care s-au scris Scripturile Vechi, Ioan fiind ultimul prooroc care a închis aceast canon al Vechiului Testament.

Pe lângă aceste Scripturi, care erau prezente în popor, Domnul Hristos a mai pus la dispoziția mulțimii Evanghelia Împărăției, prin ceea ce mai tarziu s-a numit Noul Testament.

Acesta întărește marturia Prorocilor şi Legii, şi a fost scris pe o perioada mai scurtă de timp (aprox.100 ani), Apocalipsa lui Ioan fiind ultima carte care a încheiat acest canon al Scripturii. Așadar, Scripturile(Vechiul si Noul Testament) nu se exclud unele pe altele, ci ne sunt date spre folosul şi destoinicia noastră:

"Si tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră , pentru ca, prin rabdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nadejde." (Rom.15:4)

Scris de Daniel Buhai

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023