Cosmin Belțic
Mâncarea curată
Pentru cel credincios, cuvântul lui Dumnezeu este o nesecată sursă de lumină, care te ajută să vezi drumul pe care trebuie sa îl urmezi în viață.
Mâncarea curată
De-a lungul istoriei, oamenii care au ales să se întoarca la Dumnezeu urmând învățătura lui Yeshua Hamashiach (Isus Hristos), mântuitorul nostru, au mărturisit despre puterea transformatoare a Bibliei.
Dumnezeu a iubit și iubește atât de mult oamenii încât a dat spre jertfă pe singurul său fiu pentru ca oricine crede în El să nu moară. Mai mult decât atât, datorită iubirii față de noi, Tatăl Nostru ceresc ne-a dat și instrucțiunile necesare pentru a trăi o viața fericită, în comuniune cu El.
Aceste instrucțiuni nu cuprind doar modul în care ar trebui să ne comportam în societate față de semenii noștri sau modul în care ar trebui să îl slujim pe Dumnezeu, ci ne învață și ce ar trebui sau ce nu ar trebui să mâncăm ca să fim sănătoși atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere spiritual.
Putem vedea încă de la început, din cartea Genezei, că Cel Preaînalt a dat omului ca sursă de hrană "orice plantă care face sămânță și care este pe suprafața întregului pământ și orice pom care are fruct cu sămânță în el." (Gen 1:29)
Astfel, omul, din punct de vedere vegetal era asigurat că nu va suferi de foame și asta datorita multitudinii plantelor care au fost create de Dumnezeu. Până în momentul de față se cunosc aproape 300.000 de specii de plante comestibile și bune din punct de vedere nutrițional, pe care omul le poate consuma în siguranță.
Mergând mai departe, putem vedea că, așa cum unele plante sunt comestibile iar altele necomestibile, și în cazul animalelor există două categorii.
Despre aceste două categorii de animale găsim scris, pentru prima dată, tot în cartea Genezei (Gen 7:2), acolo unde, Dumnezeu îi spune lui Noe că, în corabia pe care a construit-o, trebuie să ia șapte perechi din toate animale curate și câte o pereche din animalele necurate.
Această categorisire a animalelor în curate și necurate, avea să aibă o semnificație deosebit de importantă pentru toți oamenii lui Dumnezeu, atât din punct de vedere culinar cât și din punct de vedere spiritual.
Dacă din perspectivă spirituală Dumnezeu a primit că jertfă pe altarul său doar din animalele curate (vezi Geneza 8:20), din perspectivă culinară avea să fie același lucru. Și anume, faptul că omul are voie să mănânce doar din carnea animalelor considerate curate.
Nu la voia întâmplării, unul din patriarhii credinței, Avraam, despre care însuși Cel Praînalt mărturisea că a păzit "poruncile Mele, orânduirile Mele si legile Mele" a ales să-i ospăteze pe îngerii care au venit să-i comunice decizia în privința Sodomei și a Gomorei, cu carnea unui animal curat așa cum era vițelul. (Gen 18:7)
Mai târziu, după cateva sute de ani (aprox 430), la ieșirea copiilor lui Israel din Egipt, Dumnezeu avea să întărească faptul că doar unele animale pot fi aduse ca jertfă de miros placut pe altarul său. (Exod 20:24)
Iar pentru ca acest lucru să fie clar și să nu existe nicio urmă de îndoială, Cel Preaînalt i-a zis lui Moise, care a pus în scris, pe paginile Torei, despre ce animale se încadrează în categoria celor curate si care nu.
Această listă cu categorisirea animalelor se poate găsi în capitolul 11 al cărții Leviticului. Aici, Dumnezeu, nu ne spune doar care sunt animalele curate și cele necurate, ci ne comunică în mod foarte clar că putem deveni la rândul nostru necurați dacă consumăm animalele care nu sunt destinate pentru a fi mâncate.
(Lev 11:44) Instrucțiunile acestea, cu privire la ce putem și ce nu putem mânca, sunt valabile și astăzi pentru orice om de pe acest pământ și asta pentru că Dumnezeu nu și-a schimbat între timp părerea despre ce a zis la început, iar animalele curate din trecut sunt curate și în prezent, la fel cum cele necurate au rămas tot necurate.
Nimic din ce a creat Dumnezeu, nu este la voia întamplării, ci fiecare ființă are rolul ei. Chiar dacă nu pot fi mâncate, animalele necurate au rolul lor bine definit în ecosistemul creat de Dumnezeu.
Astfel că, de exemplu, moluștele și crustaceele care trăiesc în mări și oceane actionează ca un filtru curățind apa iar porcul, prin acțiunile lui de scurmare a pământului ajută la procesul de germinare a plantelor din pădure.
Pe lângă aceste instrucțiuni cu privire la ceea ce putem și ce nu putem mânca, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în mod explicit că trebuie să avem mare grijă și la cantitatea de mâncare pe care o ingerăm.
Acum, să nu credem că, asemenea cărților scrise de nutriționiști, Biblia ne spune câte sute de grame carne sau legume trebuie să mănâncăm la o masă. Ceea ce ne spune Biblia în schimb este că trebuie să fim cumpătați atunci când mâncam.
Cu alte cuvinte, Cartea Sfântă ne spune că nu este bine să mâncăm peste masură, adică să ne înbuibăm. Mâncatul peste măsură, sau îmbuibarea, este considerat, în mod indirect, un păcat și asta din motive foarte bine întemeiate.
În primul rând, îmbuibarea denotă faptul că pofta pe care o ai față de mâncare nu este legată doar de senzația de foame ci a devenit o practică care vine din plăcerea de a mânca mult. Mai mult decât atât, mâncatul excesiv duce la creșterea procentului de grăsime din corp și drept urmare la supraponderabilitate.
Acest lucru prezintă un risc asupra sănătății putând cauza boli cardiovasculare, boli ale sistemului osos dar și diabet. În al doilea rând, obiceiul de a mânca peste măsura denotă faptul că nu îți place să faci ca binecuvântarea lăsată de Creator peste tine să fie și în folosul celor care sunt într-o situație mai puțin fericită.
Cu alte cuvinte, îmbuibarea este sinonimă cu lăcomia, un lucru de care Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că trebuie să ne ferim.(Luca 21:34) În acest caz ne aducem aminte de pilda Mântuitorului despre "pământul unui om bogat care rodise mult". Din această pildă înțelegem foarte ușor ca tot ceea ce avem este de la Creator și că atunci când suntem binecuvântați peste măsura, în mod special dar nu numai, avem datoria de ai ajuta și pe ceilalți. Practic trebuie să luam exemplul neprihănitului Iov care avea deseori grijă ca săracul, văduva și orfanul să fie sprijiniți și ajutați cum se cuvine.
De altfel, în Legea Tatălui Nostru ceresc, există instrucțiuni clare care ne învață că cei cu o situație precară trebuie și ei să se bucure de binecuvântările celor care au posibilitatea de a trăi bine.(Deut 14, 16, 24, 26)
În concluzie, Tatăl Nostru ceresc, care ne iubește și vrea ce este mai bun pentru noi, nu ne-a lăsat singuri să descoperim ceea ce este bine și ce este rău ci ne-a dat chiar El însuși, încă de la început, instrucțiunile necesare pentru ca noi să putem trăi bine.
Dacă vei respecta aceste instrucțiuni, care îți spun ce poți să mănânci și ce nu, că trebuie să fii cumpătat si atent la nevoile celor din jur și că trebuie să te odihnești în Sabat, atunci cu siguranță vei fi beneficiarul binecuvîntărilor promise de Cel Preaînalt pentru cei care păzesc poruncile, orânduielile și legile Lui.
Fie ca tot ce facem pe acest pământ, atât timp cât traim, să fie spre slava Creatorului nostru.
Lăudat și glorificat să fie Yahve în veci de veci, amin!
Scris de Cosmin Beltic
ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG
DRAGOSTE
NĂDEJDE
CREDINȚĂ
Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023