Adunarea apostolică
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Adunarea Apostolică de ziua a șaptea
Mântuirea și neprihănirea

Grigore Bun

26 martie 2023

Mântuirea și neprihănirea

„Căci prin har aţi fost mântuiti, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezu" (Efeseni 2:8)

 

Modalitatea prin care Dumnezeu a stabilit ajungerea la neprihănire şi în final, la mântuire, este arătată în Sfânta Scriptură în forme asemănătoare şi totuşi diferite în timpul Vechiului Legământ, iar acum, după jertfa Domnului Isus, în Noul Legământ.

Mântuirea și neprihănirea

Pentru a înţelege mai bine, le vom aborda pe amândouă. 


A. În timpul Vechiului Legământ.

 

Din pricina călcării Legii Sale veşnice, dată de la inceputul omenirii, Dumnezeu a adăugat o lege numită legea jertfelor sau a faptelor, ca să nu moară cel păcătos fără voie, ci un animal care era jertfit pe altar (Galateni 3:19; 3:2).

 

Această lege adăugată a fost o soluție provizorie, o umbră a adevăratei jertfe a Fiului lui Dumnezeu, care era sămânța promisă" încă din Eden, ce avea să aducă o neprihănire veşnică (Coloseni 2:16,17; Galateni 3:16; Evrei 10:10-14; Daniel 9:24; Genesa 3:15).

 

lată etapele ce trebuiau respectate în cazul unor jertfe de vină sau de ispăşire pentru obţinerea iertării după rânduiala lui Aaron sau după legea lui Moise: 


1. Mărturisirea sau recunoașterea păcatului, cu căinţă, înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune în cămăruță în primă fază, apoi înaintea preotului (Levetic 5:5; 1 loan 1:9; Matei 6:6); 


2. Împăcarea cu cel împotriva căruia s-a greşit (Exod 22:1-4; Matei 5:23,24); 


3. Aducerea darului sau a jertfei de ispăşire la altar (Levetic cap. 4, 5; Luca 2:24). 


Jertfa de ispăşire trebuia însoţită de jertfa de mulţumire. Dacă în curs de o săptămână sau lună, cineva nu a călcat vreo poruncă din lege, totuşi era dator şi era frumos să aducă Domnului o jertfă de laudă şi de mulţumire pentru ajutorul primit de Sus.

 

Mai putea aduce o ardere de tot, un dar de mâncare sau un prinos. Acestea erau primite de Dumnezeu ca un miros plăcut (Levetic 3:1-5; Levetic 2:2; Levetic cap. 1).

 

Jertfele de ispăşire pentru păcat nu erau primite de Domnul ca un miros plăcut, cu o singură excepţie: cea a omului de rând din popor (Levetic 4:27-31). De la preot, căpetenii sau de la toată adunarea lui Israel, Dumnezeu avea alte aşteptări (Psalm 147: 19, 20).

 

Pentru ca jertfa de ispăşire să aibă efectul dorit, ea trebuia să fie însoţită în toate cazurile de o căinţă sinceră şi o inimă mâhnită din cauza păcatului făcut prin călcarea legii Domnului.

 

Această atitudine era apreciată de Dumnezeu, care acorda iertare fără resentimente (Isaia 61:1, 66:2; Psalm 51:17). Jertfele trebuiau aduse la vremea hotărâtă (2 Cronici 2:4; Coloseni 2:16). Cine păcătuia cu voia era nimicit (Numeri 15:30,31).


B. În timpul Noului Legământ, pe care Dumnezeu l-a avut în vedere încă din vechime (leremia 31:31-34; Evrei 8:8- 12; Evrei 10:16,17).

 

El ne-a dăruit o neprihănire care vine pentru toţi şi peste toți cei ce cred în Isus Hristos, adică peste iudei, prozeliţi şi neamurile pământului, pentru că toţi au păcătuit, dar sunt socotiti neprihăniţi fără plată, prin Harul Său, prin răscumpărarea care este în Isus, Fiul Său (Romani 3:21-24).

 

Aceasta este partea pe care a făcut-o Dumnezeu, la care noi nu avem nicio contribuție. El ne-a iertat tot trecutul păcătos, prin har, prin credinţă. Aceasta este ofetra Lui pentru noi, darul Său din iubire pentru lumea Întreagă.

 

Darul pe care noi l-am primit fără plată, L-a costat enorm pe Tatăl: viaţa singurului Său Fiu pe care L-a jertfit pentru păcatele lumii întregi (Efeseni 2:8; loan 3:16). Acum urmează partea noastră, paşii pe care trebuie să-i facem pentru păstrarea neprihănirii şi mântuirii primite.

 

După iertarea prin credinţă (Efeseni 2:8) urmează botezul, legământul personal cu Domnul (Marcu 16:16). Pasul următor este stăruinţa în învăţătură şi umplerea cu Duhul Sfânt, pentru a afla tot ce trebuie să păzim ca să rămânem mântuiți (Matei 28:19-20; Fapte 2:36-42; Luca 11:13; loan 14:13-17).

 

Dacă am primit darul lui Dumnezeu, adică pe Fiul Său, în felul acesta, crezând în Numele Lui, avem dreptul şi privilegiul de a fi copiii Lui (loan 1:12,13). Apoi urmează marea noastră provocare pe parcursul întregii vieţi de credinţă în calitate de copii ai lui Dumnezeu, aceea de a asculta de Cuvântul Lui şi de a împlini voia Sa (Evrei 8:8-12; 10:14- 17) şi nu doar rezumându-ne să-l auzim (Romani 2:13).

 

Numai dacă umblăm în lumină şi având părtăşie unii cu alţii, sângele Domnului Isus ne curăţeşte de orice păcat fără voie (1loan 1:7). Pentru aceasta, Tatăl ne-a pregătit Preot, altar şi jertfă ca şi celor din vechime. Ce trebuie să facem noi, cei din adunarea lui Dumnezeu, pentru a fi curățați, voi relata mai spre sfârşit (Efeseni 2:19,20).

 

Aş vrea înainte să relatez despre neprihănirea pe care trebuie să o trăim şi în care trebuie să umblăm prin împlinirea Legii Domnului (Romani 2:13). Este greu sau uşor? Ne ajută cineva în această iniţiativă, sau suntem singuri? Biblia ne încurajează şi ne asigură că poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele (1loan 5:3).

 

Astfel, dacă păzim poruncile Sale, dovedim că îl iubim pe Cel ce le-a dat, aşa cum cere şi îi place Lui (Deuteronomul 11:1; loan 14:15-24). El ne consideră sfinți sau drepţi (Numeri 15:40). În Tora (învăţăturile divine) este evidenţiat acest lucru:

 

Să vă aduceţi aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi veţi fi sfinți pentru Dumnezeul vostru" (Numeri 15:40).

 

Pentru a reuşi să păzim poruncile lui Dumnezeu, legile şi orînduirile Sale şi Sărbătorile la vremile lor hotărâte de Domnul, pe lângă voinţa noastră şi informaţia obţinută din Scripturi, avem nevoie de putere de înfăptuire din partea Domnului Isus şi de sprijinul Său zilnic.

 

De asemenea, trebuie să fim realişti şi modeşti, recunoscând că despărţiţi de El nu putem face nimic bun (loan 15:5). Numai împreună cu El putem să împlinim Voia lui Dumnezeu (Filipeni 4:13).

 

Mare atenţie însă, Domnul Isus nu împlineşte pentru noi sau în locul nostru voia lui Dumnezeu, ci împreună cu noi, atât cât li permitem. El este dispus să o împlinească toată, întrucât suntem în acelaşi „jug" (Matei 11:29,30).

 

Ca să se împlinească acest lucru, trebuie să nu ne împotrivim Lui. Pentru aceasta, este nevoie de o supunere totală din partea noastră înaintea Domnului prin răstignirea firii pământeşti, care nu se supune Legii lui Dumnezeu şi ascultare în orice vreme de îndemnurile Duhului Sfânt (Romani 8:5-9) ca să fim plăcuţi înaintea Sa.

 

Recunoscându-L pe Domnul Isus în toate căile noastre, aducându-l mulţumiri în rugăciune şi venind la altarul cel nou la vremea hotărâtă prin credinţă, El ne va netezi cărările şi ne va oferi bucuria de a-L proslăvi (Proverbe 3:5,6; Psalm 50:23).

 

Prin răbdare şi ascultare vom ajunge la statura de om mare şi sămânța sădită de El în noi nu ne va lăsa să păcătuim (1loan 3:9). Realitatea pe care nu o putem nega este că în acest proces de creştere de la mieluşei la oite și oi, se poate întâmpla ca din neveghere să păcătuim.

 

Soluția pentru reabilitarea şi iertarea noastră, tot Tatăl a pregătit-o pentru că suntem copii Lul şi ne iubeşte. El pune totuși o condiție: să umblăm în lumina Legii, Sale despre care Domnul Isus a spus că nu a venit să o strice, ci să o împlinească şi din ea nu va trece nici o iotă (Matei 5:17,18; Luca 16:17).

 

Ea nu va trece pentru că Însuşi Dumnezeu este lumină, iar această lumină a popoarelor luminează pe orice om venind în lume (loan 8:12; Isaia 51:4; loan 1:9). Când cei care L-au primit pe Domnul Isus împreună cu învăţătura Sa (loan 7:16) vor umbla în această lumină, sângele Lui poate curăţa orice păcat săvârşit din neveghere.

 

Mai mult, Tatăl L-a investit pe Domnul Isus în slujba de Mare Preot pe veci, dar după altă rânduială (Evrei 5:4-6). Acum revin la iertarea şi neprihănirea printr-o credinţă legiferată a celor din casa lui Dumnezeu.

 

Ca şi cei din vechime, avem un Mare Preot însemnat care mijloceşte pentru noi. Atunci când ne prezentăm înaintea Sa, putem mânca din jertfa adusă de Dumnezeu, nu de noi, care este trupul și sângele Fiului Său, simbolizat prin azimă (pâinea întristării) şi rodul viţei (Exod 23:18; Deuteronom 16:3; Matei 26:26-28).

 

Tatăl Dumnezeu ne-a pregătit toate acestea ca să ne folosim de ele ori de câte ori avem nevoie, având curăţie de inimă și o verificare personală atentă (Evrei 10:19-22; 1 Corinteni 11:27-30). Prin ungerea Domnului Isus Mesia în slujba de Mare Preot, preoția lui Aaron şi a leviților a încetat, ducând la două modificări majore: 


a) Rânduiala lui Aaron a fost înlocuită cu rânduiala lui Melhisedec (Evrei 7:11,12)

 
b) Legea jertfelor de animale, cunoscută sub denumirea de legea lui Moise, a fost înlocuită de legea credinţei în Domnul Isus. Astfel, pricina de laudă personală a încetat (Evrei 7:12; Romani 3:25-28). 


În felul acesta, Dumnezeu a creat pentru copii săi, un cadru mai accesibil şi uşor, împreună cu pârghiile necesare:


- Preot care să mijlocească: Isus Hristos (Evrei 7:25-28,8:1-6) 
- Templu în cer (Apocalipsa 11:9) 
- Altar de aur în locul sfânt din cer (Evrei 9:11,12) 
- Altarul cel nou pe pământ, de pe care au drept să mănânce când simt nevoia, cei ce cred în El (Evrei 13:10) similar cu altarul de aramă din vechiul cort.

 

Condiţiile de iertare pentru săvârşirea unui păcat fără premeditare, rămân aceleaşi ca în trecut: 


- Împăcarea în timp cât mai scurt cu cel împricinat (Matei 5:23,24) 
- Mărturisirea păcatului înaintea Domnului (1Ioan 1:9; Matei 6:6) - Jertfa de mulțumire a buzelor prin rugăciune (Evrei 13:15).

 

Înfăţişarea înaintea Domnului Isus cu rugămintea de a ne spăla în sângele Lui şi de a mijloci înaintea Tatălui pentru ispăşirea noastră, ne va aduce bucuria eliberării. De o mare importanță pentru noi este slujba specială de la lunile noi şi toate zilele de sărbătoare în care se face ispăşire pentru noi, fără să cerem.

 

Aceasta intră în slujba şi atribuţia Domnului Isus ca Mare Preot. Datorită acestei slujbe, avem siguranţa că ne vom putea prezenta înaintea Tatălui Luminilor fără pată şi fără zbârcitură.

 

De aceea, este de dorit să venim cu cât mai multe jertfe de laudă la adresa Domnului pentru toate împlinirile noastre în ceea ce priveşte respectarea Legii lui Dumnezeu şi recunoscând că toate faptele noastre bune, de fapt, El le face prin noi (Romani 15:18).

 

În acelaşi timp, trebuie să ne dăm toate silinţele să venim cu cât mai puține jertfe de vină pentru ca El să îşi găsească plăcere în noi şi sufletul său să fie înviorat.

 

Atenţie! Să nu care cumva să păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa adevărului, pentru a dovedi respectul ce îl acordăm sângelui Domnului Isus (Evrei 10:26,27,6:4-6). Trebuie să ne supunem neprihănirii date de Dumnezeu (Romani 10:3). 

 

Scris de Grigore Bun

Mântuirea și neprihănirea
27 februarie 2024
,,Cumpără adevărul…” ,,...şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.” (Proverbe 23:23) Cititorule drag, poate ţi-a trebuit multă răbdare pentru a parcurge paginile acestei cărţi, iar acum, fiind la semaforul unei
27 februarie 2024
Spre ,,credinţa sfinţilor” ,,Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6) Eram prin clasa a treia,

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

Abonează-te la newsletter!

Mă abonez
Mă abonez
Formularul a fost expediat - îți mulțumesc.
Te rugăm să îndeplinești toate câmpurile obligatorii!
Adunarea apostolică

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană  Copyright 2023

Adunarea apostolică