Proverbe 15:15 ,,...cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.’’

Mulțumirea, ...o stare atât de profundă, o virtute sufletească supremă, dar adesea greu de păstrat.

Dacă analizăm versetul de bază, înțeleptul Solomon compară inima mulțumitoare cu un ospăț necurmat, aseamănă starea de gratitudine cu o masă îmbelșugată, nelipsită din casa unei persoane bogate.

Prin această analogie, conducătorul evreu dă valoare nobilă mulțumirii, sentiment care trebuie să izvorească dintr-o inimă aleasă. ,,Negresit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig." (1 Tim.6:6.) Poporul evreu, deși era în pustie și nu ducea lipsă de nimic, totuși cârteau. Cu cât erau mai binecuvântați, cu atât inima lor era plină de nemulțumire, dorind alte lucruri; astfel în mijlocul lor mulţumirea faţă de Adonai nu era la loc de cinste.

(Exod 14-17) Observăm, de atunci din vechime și până azi, omenirea a transmis involuntar, ca o moștenire, acest sentiment de întristare, nesiguranță sufletească, neajunsuri în privința multor lucruri: a aspectului fizic, statului social, planului personal/profesional/spiritual, etc. În mijlocul bucuriilor, bunătăților primite, uită să fie recunoscătoare, să mulțumească Stăpânului Ceresc.

Oare, noi, cum procedăm? De câte binecuvântari deosebite avem parte pe parcursul vieții și uneori tot manifestăm nemulțumiri. De ce? Ce ne lipsește să fim fericiți în sufletul nostru?...O schimbare de atitudine care să exprime recunoştinţă pentru orice lucru primit de Sus. Acum, aflându-ne la începutul toamnei, anotimpul cel mai bogat din an, perioadă când se adună roadele grădinii și a câmpului, avem motive în plus de mulțumire către Dătătorul binecuvântărilor.

Suntem atât de copleşiţi cu ploaia de binecuvântări, de bunătatea și dragostea Tatălui nostru Ceresc; având motive numeroase de mulțumire ( pt viață, mântuire, sănătate, hrană, adăpost, familie, înțelepciune, ocrotire, loc de muncă, comunitate, etc.). Suntem recunoscători pentru toate acestea?

În Scriptură regăsim de atâtea ori îndemnul de a fi mulțumitori pentru toate lucrurile, atitudine de cinste plăcută Celui PreaÎnalt prin rugăciune, laudă, reprezentare în societate. (1 Tesaloniceni 5:18) Dacă ne gândim cât de fericit este un copilaş care primeşte o jucărie/ciocolată de la părinți, pentru care le mulțumește; cu cât mai mult noi ar trebui să fim plini de recunoștință la adresa Creatorului pentru atâtea binecuvântari revărsate în viața noastră.

Dacă inima ne este mulțumită cu tot ce avem, El ne va da și ceea ce ne lipsește, căci mulțumirea apare când înțelegem că ceea ne primim de Sus, este mai bun decât cerem/gândim noi. Întrucât mulțumirea se învață prin deprindere, te provoc să generezi o listă cu o 100 de motive de mulțumire, pe care să o completezi în fiecare zi. După ce vei face acest lucru, nu vei mai avea niciun prilej de neajunsuri. ,,Fii recunoscător pentru ceea ce ai și vei avea din ce în ce mai mult.

Dacă te concentrezi pe ceea ce nu ai, nu vei avea niciodată de ajuns.’’ (O. Winfrey) Chiar dacă adeseori avem parte și de încercări/ situații triste neprevăzute, inima noastră să posede o atitudine de bucurie, să genereze neîncetat mulțumiri precum este o masă plină de bunătățuri. Fie ca zilnic, sufletele noastre să binecuvinteze pe Elohim, Izvorul binecuvântărilor, în orice vreme şi să nu uităm nici una din binefacerile Lui! (Psalmul 103:2)

Deschide-ți inima cu respect față de Creator căci o inimă mulțumitoare este de mare preț înaintea Lui! Cultivă o atitudine de mulțumire căci recunoștința determină o altă recunoștință!

Scris de Rebeca Pop

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023