La ora actuală cel mai folosit text a Sfintei Scripturi în limba română este traducerea Cornilescu.

Odihnă ca cea de Sabat?

În Epistola către Evrei, cap. 4 şi vers. 9, prin sintagma "odihnă ca cea de Sabat" se sugerează că Dumnezeu în loc de Sâmbătă, ca sărbătoare săptămânală şi zi de odihnă, a pus o altă zi, duminica.

În acest material vom arăta că este vorba de o traducere greşită, textul din manuscrise arată că Sabatul trebuie păzit veşnic. Am considerat că este bine să începem prin a afişa porunca privitoare la Sabat şi câteva consideraţii pentru respectarea lui.

PORUNCA a IV-a - privitoare la Sabat (Ex. 20. 8-11):

"Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o."

Sfânta Scriptură a fost scrisă de oameni insuflaţi de Duhul Sfânt. Există totuşi un fragment din Cartea sfântă care are un autor deosebit "Cel Prea Înalt".

La Cele 10 porunci, textul este scris de DOMNUL Dumnezeu. Porunca privitoare la Sabat, la ziua de odihnă, este cea mai contestată şi cea mai multiplu şi variat încălcată. Nu întotdeauna este vorba de ignoranţă.

Atacurile împotriva acestei porunci, prin care DOMNUL Dumnezeu a stabilit o zi de odihnă şi sărbătoare săptămânală, sunt variate. Acest comandament a Celui Prea Înalt privitor la Sabat face parte din cele 10 porunci, care reprezintă legământul lui Dumnezeu cu poporul Său (Exod 19.4; 34.28; Deuteronom 4:13).

Mai mult, însuşi Sabatul este privit ca legământ (Exod 31:16) şi ca un semn între Dumnezeu şi cei mântuiţi (Exod 31:13, 17). Păzirea Sabatului şi a celor 10 porunci este datoria fiecărui om (Eclesiastul 12:13).

Ca zi de sărbătoare (Levitic 23:3), Sabatul comemorează Creaţia divină (Exod 20:11), deci negarea lui implică negarea Creatorului întregului Univers. Când vorbim despre Creaţiune ne referim şi la crearea omului.

Biblia ne spune că Dumnezeu l-a făcut pe om şi prin urmare Creatorul ştie foarte bine că noi, oamenii, avem nevoie de odihnă şi modul cum este mai bine să o respectăm. Stabilind săptămâna de şapte zile şi punând în ziua a şaptea, Sâmbăta, sărbătoarea Creaţiei şi ziua de odihnă, Cel Prea Înalt a pus o lege veşnică pentru binele şi perpetuarea omenirii.

Nerespectarea acestei zile sfinte contribuie la degenerarea şi distrugerea speciei umane. Porunca privitoare la Sabat, legiferând că trebuie să lucrăm şase zile, iar Sâmbăta să ne odihnim, ne relevă una din multiple faţete a iubirii pe care DOMNUL Dumnezeu o îndreaptă către noi, oamenii.

Călcând Sabatul nu mai avem parte de purtarea de grijă plină de iubire a Celui Prea Înalt. În consonanţă cu Cel care ne-a creat, Porunca a IV-a ne obligă la iubire, respect şi grijă faţă de familia noastră, de casnicii noştri, faţă de străinul care s-ar afla în casa noastră şi să arătăm milă faţă de animale, dându-le şi lor răgazul unei zile de odihnă.

Nerespectând această poruncă devenim hidoşi, inumani, răi şi plini de cruzime, în totală contradicţie cu roadele Duhului Sfânt. Tot din Biblie ştim că Sărbătorile DOMNULUI se prăznuiesc cu adunări sfinte (Exod 23:2-4).

Călcând Sabatul nu mai putem aduce închinarea şi lauda cuvenită Celui care ne-a creat şi se îngrijeşte de noi. Oamenii au stabilit alte zile de închinare. În vechea Persie (Iranul de astăzi) ziua întâi a săptămânii (la noi se numeşte Duminica) sa impus ca o sărbătoare săptămânală închinată Soarelui.

De aceea s-a numit ziua Soarelui şi ea s-a generalizat ca sărbătoare în tot spaţiul creştin. Oameni şi popoare întregi s-au ataşat, unii în cunoştinţă de cauză, alţii din neştiinţă şi "spirit de turmă", de o sărbătoare păgână, ignorând ceea ce DOMNUL Dumnezeu a scris cu însăşi Mâna Sa. În acest context, s-au căutat învăţături şi justificări privind abaterea de la ceea ce scrie în Sfânta Scriptură.

Vom arăta în cele ce urmează una din încercările oamenilor de a-şi îndreptăţii călcarea Sabatului şi trecerea la comemorarea unei sărbători păgâne. După cum ştim, Biblia nu a fost scrisă în limba română.

Vechiul Testament, cu mici excepţii caligrafiate în aramaică, este scris în ebraica veche. Noul Testament are cele mai vechi manuscrise scrise în limba greacă, dialectul comun - koine. Ca urmare Cartea sfântă s-a tradus în limba română şi în majoritatea limbilor de pe mapamond.

Dintre cele mai folosite traduceri la ora actuală în comunităţile româneşti este aceea a preotului ortodox Dumitru Cornilescu. Deşi are un limbaj accesibil şi diferit de cel al traducerilor patronate de Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, traducerea Cornilescu are inerent unele greşeli, una dintre ele face obiectul acestui articol.

Textul pe care-l punem în discuţie este cel din Evrei 4.9. Iată contextul şi versetul scris cu litere "bolduite" (îngroşate), Evrei 4:1-11:

1. Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

2. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.

3. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna", despre care a vorbit El, când a zis: "Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.

4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: "Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui."

5. Şi aici este zis iarăşi: "Nu vor intra în odihna Mea!"

6. Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,

7. El hotărăşte din nou o zi: "Astăzi", - zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!"

8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

9. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

10. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

11. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

Ideea ce se desprinde din acest fragment este că israeliţii, prin neascultare, nu au beneficiat de odihna promisă de Cel Prea Înalt după ce au ajuns să moştenească ţara făgăduinţei, dar că ea, odihna lui Dumnezeu, va fi cu siguranţă dată celor merituoşi.

Vom relua semnificaţia acestui text când vom vorbi despre Împărăţia de o mie de ani. Ceea ce vom evidenţia aici este traducerea greşită, faptul că versiunea Cornilescu introduce expresia "ca de Sabat" în loc de "Sabat".

Demonstraţia o vom face prin citarea altor traduceri. Prin simpla lor prezentare se exclude posibilitatea de a înţelege tendenţios că poporul lui Dumnezeu urmează să ţină o altă zi de odihnă şi sărbătoare, "ca cea de Sabat", adică duminica...

De altfel, în nici o carte sau studiu din alte limbi, unde se caută să se argumenteze practicarea duminicii, nu am întâlnit să fie adus ca argument versetul din Evrei 4:9. Aceasta deoarece, tradus corect, acest verset nu are sensul că ar fi vorba de o altă zi de odihnă în locul Sabatului.

Din contră, se subliniază că Sabatul, într-o traducere se spune chiar Sâmbăta, este ziua de odihnă ce rămâne veşnic pentru poporul lui Dumnezeu.

Iată o variantă corectă de traducere: The Greek New Testament- 1996 by International Bible Society

"Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat"

Pentru cititorii care doresc să se conformeze Cuvântului divin, acest text nu mai poate fi înţeles greşit în detrimentul Sabatului. Mai mult, deoarece se specifică că Sabatul rămâne şi pe viitor ziua de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu, sfinţii Celui Prea Înalt vor păzi cu sfinţenie cele 10 porunci, inclusiv Sâmbăta ca sărbătoare în cinstea DOMNULUI Dumnezeu.

Scris de Teodor Moț

Preluat din revista ”Sunetul Trâmbiței”

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023