,,Dacă Mă iubiți, veti păzi poruncile Mele." (Ioan.14:15)

Acest citat al Mântuitorului rostit ucenicilor lui, cu puțin timp înainte de patima Sa, stabileşte un angajament în relația față de Domnul lor, ce decurge din iubirea față de El.

Poruncile Domnului

Prezent în mijlocul națiunii Israel, Domnul Isus a scris istoria acestui popor prin iubirea, devotamentul manifestat şi servitudinea cu care i-a slujit. El nu a cerut niciodată plată în schimbul binelui pe care l-a făcut poporului şi nu i-a respins pe cei păcătoşi, dându-le şansa la pocăință.

Bunătatea Domnului Hristos oferită atât pe plan material cât şi spiritual, nu a încredințat si nu încredințează pe nimeni l-a o viață imorală, toleranță față de păcat şi neseriozitate față de Dumnezeu.

Se prea poate ca unii credincioşi de atunci şi de astăzi să vină la Mântuitorul, doar pentru a fi săturați, vindecați şi pentru a-şi rezolva problemele, fără să fie interesați în mod direct de Isus şi de viață veşnică.

De altfel, au fost puțini cei care au rămas lângă Mântuitorul şi şi-au lipit inima de El, în bucurii, dar şi în necazuri. Au fost cu El pe mare şi pe munte, în mijlocul mulțimilor, când era dorit de toți, dar şi când a rămas singur sa-şi ducă crucea, urcând drumul greu al Golgotei:

 ,,Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercarile Mele." (Luc.22:28)

Cuvintele Domnului Isus rostite în acel moment solemn al despărțirii, de față cu ucenicii Lui, repetă în mod consecvent acest principiu al iubirii, care se focalizează pe păzirea poruncilor Lui. Astfel, după cum urmează, avem declarațiile Domnului Hristos, care stabilesc acest principiu:

,,Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatalui Meu si rămân în dragostea Lui." (Ioan.15:10)

Domnul Isus se dă pe Sine exemplu, ca fiind Cel ce a păzit poruncile Lui Dumnezeu, fapt pentru care rămâne în dragostea Tatălui Său. Este un principiu cauză-efect, care se aplică în această relație; din cauza că păzim poruncile Lui, avem ca rezultat sau efect rămânerea în dragostea Lui.

Şi ce lucru ar fi mai de dorit decât acesta, să rămâi în iubirea divină, să fi iubit de Tatăl şi de Fiul. În aceaişi notă armonioasă, Mântuitorul rosteşte: ,,Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatal Meu." (Ioan.14:21).

După acelaşi principiu, iubirea față de Domnul Isus este condiționată de păzirea poruncilor Lui. Dar, pentru aceasta, trebuie să ai poruncile Lui Isus, să le cunoşti şi nu doar să le ai şi să le cunoşti, ci să le şi păzeşti. Doar aşa iubirea poate fi dovedită şi arătată.

Ioan, ucenicul iubirii , a purtat amprenta dragostei divine şi ca unul care a stat lângă Mântuitorul, primind iubirea Lui, a înțeles că dragostea de Dumnezeu este direct proporțională cu păzirea poruncilor Lui, scrie astfel: ,,Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele; "(1Ioan.5:3), iar asemănător spune şi în a doua epistolă: ,,Şi dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui." (2Ioan.1:6).

Dovedim că îL iubim pe Dumnezeu, numai atât cât îi păzim poruncile şi împlinim cuvâtul Său, nimic mai mult. Astfel, dragostea noastă pentru Dumnezeu se arată şi stă în viețuirea după poruncile Lui:

,,Si viața veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu" (Ioan.17:3), a spus Mântuitorul în Ghetsimani, adresându-se Tatălui în rugăciune.

Această cunoaştere este una practică, mai mult decât teoretică şi are de-a face cu păzirea poruncilor Lui Dumnezeu. Este cunoaşterea care trece de la nivelul cognitiv despre Dumnezeu, la experiența de viață cu Dumnezeu.

Asemenea iubirii, această cunoaștere, în mod practic constă în păzirea poruncilor Lui Dumnezeu. Acelaşi apostol al iubirii a scris: ,,Şi prin aceasta ştim că Il cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui." (1Ioan.2:3)

Adevărata cunoaştere a Lui Dumnezeu vine din păzirea poruncilor Sale, subordonarea noastră față de autoritatea divină. În raport cu Dumnezeu, omul trebuie sa-L asculte şi să I se închine, iar aceasta se face respectând cuvântul Sau şi împlinind poruncile Lui:

,,Cine zice: "Îl cunosc", şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevarul nu este în el." (1Ioan.2:4)

Pretenția de a-L cunoaşte pe Dumnezeu doar la nivel informativ şi declarativ, iar inima ta să aparțină altui domn şi stăpân, călcând legea divină, este o minciună şi o amăgire în care îți trăieşti viața.

Împotriva acestui fenomen atenționează Mântuitorul când zice: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelegea." (Mat.7.23).

Cuvintele Lui sunt adresate către acea categorie de oameni, care au încercat să se justifice înaintea Lui prin diverse lucrări făcute în autoritatea numelui Său, dar care, în acelaşi timp au neglijat păzirea cuvântului Său şi s-au făcut vinovați de călcarea Legii.

În acelaşi sens, apostolul Pavel le scrie romanilor în cartea cu acelaşi nume, că sunt unii care se laudă cu Dumnezeu şi ÎL vorbesc de bine, dar care, pe de altă parte calcă flagrant poruncile Lui, fără nici o problemă de constiință.

Dumnezeu asigură şi dă garanție că împotriva unei astfel de necinstiri, mânia Lui se va descoperi peste toți cei care sufocă adevărul în nelegiuire. Potrivit Apocalipsei 14.12, testul răbdării şi al credincioşei îl trec doar acei sfinți, care păzesc poruncile Lui Dumnezeu şi țin credința în Isus.

Acesta este ceea ce ne va califica şi pe noi, pentru a fi moştenitori împărăției Lui Dumnezeu. ,,Daca vrei să intri in viață, păzește poruncile", a fost raspunsul Domnului Isus la întrebarea tânărului bogat.

Dacă însuşi Hristos i-a condus pe oameni la Dumnezeu pe această cale a poruncilor Lui, atunci înțelegem şi mai bine, că lucrarea mântuitoare a harului Său ne solicită atenția şi ne obligă l-a o viață de înaltă conduită morală, prin păzirea Legii divine.

Conform discuției pe care Mântuitorul a avut-o cu tânârul bogat, l-a întrebarea care porunci să le păzească, Isus citează din Tora ( Legea Lui Dumnezeu) câteva dintre ele. De aici înțelegem că porunucile Lui Isus şi poruncile Lui Dumnezeu sunt aceleaşi.

Dacă există vreo diferență, aceasta constă în valoarea şi profunzimea pe care Isus le-o atribuie în predica de pe munte.

La hotarul acesta dintre har şi lege, există o zonă de suprapunere, nu doar o linie de demarcație, o cale ce formează drumul spre Dumnezeu, Isus Hristos. El este harul care dă iertarea, dar şi împlinirea Legii, care rămâne ca exemplu, omului spre Dumnezeu

Scris de Daniel Buhai

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023