Geneza 47:28 – 50:26

Cartea Genezei se încheie cu împăcarea lui Iosif și a fraților săi după toate necazurile și încercările care au venit în această familie.

Povestea lui Iosif

Cu toate acestea fraților lui le-a fost teamă că Iosif nu i-a iertat pe deplin, și că el aștepta moartea tatălui lor Iacov, după care să se răzbune pe ei pentru că l-au vândut ca rob în Egipt, ca și răspuns Iosif le zice:

„Fiţi fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” Geneza 50:19-21

Este a doua oară când Iosif le spune acest lucru, iar prima dată le-a zis pe când li s-a descoperit că este fratele lor, chiar dacă a fost numit de către Faraon cu numele de ȚafnatPaeneah (descoperitor de taine). Iosif a zis fraţilor săi:

„Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.” Geneza 43:3-8

Avem de aface cu un moment extrem de important în istoria credinței și a oamenilor credincioși, este vorba de debutul IERTĂRII într-o formă deplină și măreață, este primul moment din Biblie când o persoană le iartă pe altele pentru toate relele care le-au făcut.

Dar mai luăm o învățătură de aici și anume aceea despre PROVIDENȚA DIVINĂ. Trebuie să înțelegem că în istorie nu există coincidențe, ci toate au un scop, au o țintă care spre care merg, cu alte cuvinte există un scenariu și niște actori pe scena lumii, care toți sunt conduși de același Dumnezeu.

Cele mai importante două calități ale lui Iosif au fost acelea că și-a păstrat identitatea de evreu și de om al lui Dumnezeu într-o țară străină unde era singur, iar a doua calitate a sa este faptul că a avut credință în această providență (despre care vorbim), deci ca să explicăm, este vorba de această purtare de grijă a lui Dumnezeu în ciuda adversităților întâlnite în viață.

Iosif a înțeles, dacă nu la început atunci pe parcurs, faptul că nimic nu s-a întâmplat din pură coincidență, încercarea fraților de a-l ucide, vinderea lui, acuzațiile aduse pe nedrept de către soția lui Potifar, închiderea lui în temniță, și chiar și dezamăgirea din partea brutarului lui Faraon prin aceea că nu și-a mai amintit de Iosif după ce a ieșit din temniță.

Deci toate aceste evenimente care în mod normal pe noi sau pe orice om l-ar fi dus la disperare sau la moarte, toate acestea la sfârșit au fost înțelese ca și pași necesari pentru ca Iosif să ajungă al doilea om după Faraon în cel mai mare imperiu de pe pământ din acea vreme.

Încercările prin care a trecut au făcut din tânărul evreu un lider capabil, înțelept și puternic prin care familia lui să fie salvată de la foametea care a durat 7 ani. Iosif avea această însușire de caracter pe care trebuie să o aibă toți liderii: puterea de a merge mai departe, de a merge înainte chiar dacă lucrurile din jur merg din ce în ce mai rău, chiar dacă a avut parte de opoziție, invidie, acuzații mincinoase, și alte necazuri.

Oricine stă în picioare și este o voce pentru adevăr și fapte bune va avea parte de oameni care-i stau împotrivă. Se poate întâmpla din mai multe motive, fie unii nu-l înțeleg, fie alții au alte interese...

Dacă ne gândim la Moise ne vom aminti că și el a avut parte de rivali, atunci când Core Datan și Abiram au întrebat de ce Moise și Aaron sunt mai presus de restul adunării lui Israel, se gândeau de ce nu sunt și ei lideri sau de ce nu sunt ei în locul lui Moise? Același lucru gândeau frații lui Iosif când vedeau că tatăl lor Iacov îl iubea mai mult de cât pe ei.

Liderii adevărați au avut un eșec după altul, dar fără să-și piardă din putere și din râvna lor, acesta a fost Iosif care a văzut un bine suprem în toate relele care i s-au întâmplat de-a lungul vieții, credința în providență, și în planul divin care în final a fost acela de a se reuni întreaga familie a lui Iacov după toate necazurile și crizele prin care a trecut.

Iosif a putut vedea că Dumnezeu l-a trimis înaintea fraților lui în Egipt pentru a fi un ajutor când foametea a venit, această credință l-a făcut puternic și încrezător în viitor. Așa sunt liderii, ei spun: “Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine...”

Șalom!

Scris de Elias Jula

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023