”Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.” Matei 13:22

A treia clasă de auzitori favorizați cu adevărul în timpul prezent sunt aceia pe care Domnul nostru îi numeşte „sămânța căzută între spini".

Sămânța căzută

Pământul cu spini nu înseamnă pământ slab, spinii cresc într'un pământ foarte bun. Pământul e destul de bun şi cu prosperități excelente pentru dezvoltarea roadelor spiritului sfânt, însă este acoperit cu spini, cari nu sunt pliviți, ci sunt lăsați să crească şi să înăbuşe grâul.

O astfel de inimă nu aduce rod din cauza că pământul este ocupat şi plin de spini şi vestea împărăţii şi a lucrului ei e înăbuşită în mare măsură, astfel că fructele niciodată nu ajung să se coacă.

Aceşti spini nu sunt plăcerile vieţii lumeşti - teatre, jocuri de cărţi, petreceri cu beuturi. etc. O inimă ocupată cu astfel de lucruri probabil nu e deloc pământ bun. Dar dupacum explică Învăţătorul nostru în pildă, aceşti spini sunt grijile vieții prezente, ambițiunile ei și amagirea bogăției, dorind după acele lucruri pământeşti pe care ei cred că le-ar putea câștiga-poate un simțământ sau o dorință.., că, daca ei vor strânge o avere mai bună, vor putea servi mai bine cauza Domnului.

Dar vai! Acestea sunt amăgitoare! Și cu fiecare prosperitate pământeasca grija se înmulțește. Grijile vieții nu sunt imoralitățile, ci datorințele casei, grijile familiel, grijle a ceea ce posedăm, grijile "ce să mâncăm și ce să bem, și cu ce să ne îmbrăcăm peste șase luni, peste un an, peste cinci ani sau pe viața întreagă.

Amăgirile bogății nu sunt numai influențele veninoase ce stăpânesc pe cei ce le au, dar ele reprezinta cursele, greutăţile, incurcăturile și sforțările amagitoare de a deveni bogat, nu în înțelesul de a îngrămădi milioane, ci numai de a ajunge la o stare independentă, de a duce o viață fericită cu puțină osteneală, dacă nu deloc. Aceste amagesc pe mulți, și dacă ei nu ar avea aceste grijuri ei ar fi foarte roditori şi iubiți urmaşi ai Mântuitorului. 

Câți dintre cei ce odată au ajuns la lumina adevărului, pot să mărturisească că spiritualitatea lor, iubirea lor pentru Domnul şi zelul pentru adevăr, și interesul lor pentru imparație, au fost înăbuşite şi impiedecate de aceste griji și de lacomia de a dveni bogat şi de a ajunge la bunurile acestei, lumi. Aceste griji nu numai ca sunt amagitoare, dar ele sunt veninoase pentru toată omenirea, fiindcă încolțesc egoismul şi-l produc foarte abundant.

În poporul Domnului ele sunt foarte primejdioase; întâi pentru că atrag atențiunea dela lucrurile spirituale prin împiedecând studierea cuvântului lui Elohim, si apoi distrug influența adevărului sau vestea împarații asupra inimii, iar ca rezultat viețile acestor oameni sunt sterpe, le lipseste iubirea ferbinte și zelul pentru adevăr şi bucuria în Domnul, şi deaceea neroditoare în ce privește dezvoltarea caracterului şi fructele spiritului sfânt, care sunt atât de trebuincioase pentru a servi cauzei Domnului, fraților şi tuturor oamenilor. 

Ce pot se facă aceşti oameni pentru a înlătura spinil ce le umplu inima şi înăbuşesc cuvântul lui Elohim? Cum pot el birui şi înlătura grijile acestei vieți cari le ocupă timpul și talenții lor și astfel le distrug Influența bună asupra semenilor lor? Cum pot ei să scape de deşertăciunile acestei vieţi amagitoare? Cum ar putea ei deveni roditori in lucrurile bune: in bogățiile şi darurile inimii şi ale caracterului lor. În bogățiile cunoștinții cuvântului și planului divin? 

A te scăpa de aceste grijuri nu e o alfacere uşoară, mai ales când ele sunt bine înrădăcinate şi desvoltate in inimă, după ce noi am primit sămânța cea bună. Pentru a înlătura acestea trebuie o hotărită şi continuă plivire.

Toți aceştia trebue se meargă la Domnul după ajutorul care numai el singur il poate da, și felul si modul prin care Domnul le va ajuta va fi transformarea minților lor în aşa fel ca ei să nu gândească la cele pământeşti, ci la lucrurile şi fagăduințele cerești, concentrând toate placerile şi gândurile lor asupra bogățiilor adevărate ale naturii divine, in loc de a-şi îndrepta mintea la bogățiile pământeşti cari sunt numai trecătoare şi nemulțumitoare.

El trebue să parăsească cu totul aceste grijuri supărătoare şi trebue să abzică cu totul de dorința de a ajunge la prosperități pământeşti. "Şi să nu fiți în asemănare cu veacul acesta, ci se va schimbaji prin inoirea minții voastre (cu promisiunile cereşti) pentru ca (având ațintirea la câştigarea acestora) să cercetați voi care este voia lul Dumnezeu, binele si bineplacutul şi desăvârşitul".-Romani 12:2; Matel 6:19-21; Efes. 4:20-24. 

Și calea de a îndeplini aceasta transformare a minții, de a desrădăcina aceşti spini din inimă, este a ne lua timp pentru studiul adevărului prin care ne putem despărți de lu- crurile pământeşti, după cum spune Scriptura: Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. (Efes. 5: 16)

La aceasta trebue sa ne silim, limitând timpul pentru lucrurile pământeşti şi trebuințele acestei vieţi, și devotând din ce în ce tot mai mult timp pentru interesele spirituale, atât pentru noi cât şi pentru familille și prietenii nostri.

Aceasta va insemna mai mult timp pentru studierea şi practicarea adevărului. Și dupăcum ne vom nutri cu adevărul, noi vom vedea că el este o putere sfințitoare dela Elohim, după cum spune Scriptura: Stințeşte-i în adevărul tău, cuvântul tău este adevăr". (Ioar 17)

Aceasta desigur va desrădăcina din inimile noastre grijile vieţii şi amăgirea bogății, şi va ținea inima noastră într'o stare dreaptă pentru a putea produce mult rod spre mărirea Părintelui ceresc.

Aceasta este singura şi adevărata cale arătată de apostolul Petru. (2 Petru 1:4-11, Proverbe 24: 30-34). 

Scris de Corneliu Buhai

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023