A. Sărbătorile DOMNULUI Dumnezeu

Sărbătorile în Noul Testament

În limba română, prin cuvântul sărbătoare înţelegem o zi festivă (de obicei nelucrătoare) din calendar, prin care se comemorează un mare eveniment.

Şi în ce priveşte Sărbătorile DOMNULUI Dumnezeu, lucrurile sau la fel; un mare eveniment este marcat în Calendarul Biblic printr-o zi de odihnă, printr-o zi festivă.

Cel Prea Înalt, a dat sfinţilor Lui un set de 7 sărbători puse în Calendarul Biblic, componenta principală a Planului de mântuire. Sărbătorile biblice sunt:

1. Sărbătoarea Sabatului (săptămânal, ziua a şaptea – sâmbăta);

2. Sărbătoarea Paştelor – 14 Nisan;

3. Sărbătoarea Azimelor – 15 – 21 Nisan; (în 16 Nisan a înviat Domnul Isus Christos);

4. Sărbătoarea Cincizecimii – 6 Sivan;

5. Sărbătoarea Trâmbiţei – 1 Tişrei;

6. Sărbătoarea Ispăşirii – 10 Tişrei;

7. Sărbătoarea Corturilor – 15 – 21 Tişrei.

B. Sărbătorile DOMNULUI Dumnezeu în Noul Testament

Oricine citeşte constant în Sfintele Scripturi, observă că în Vechiul Testament sunt multiple referiri la sărbătorile biblice.

Dar Noul Testament, sărbătorile DOMNULUI Dumnezeu nu sunt din nou expuse la fel ca în cartea Leviticul cap. 23. După cum s-a mai vorbit, inclusiv în cadrul comunităţilor noastre, există unele referinţe la sărbătorile biblice, dar par ca fiind referinţe marginale.

Iată o listă cu referinţe la sărbătorile bilbice în Noul Testament:

a.) Sărbătoarea Sabatului: Matei 12.1, 2, 5, 8, 10, 11, 12; 24:20; Luca 4:16; Fapte 13:14,44; 16:13; 17:2; etc. (referinţele biblice cu privire la Sabatul săptămânal sunt prea numeroase ca să le expunem pe toate. Ideea este că atât Isus Mesia cât şi urmaşii Săi au respectat cu stricteţe această zi);

b.) Sărbătoarea Paştelor: Matei 26:2, 17, 18, 19; 27:15; Marcu 14:1, 14, 16; Luca 2:41; 22:7, 8, 11, 12, 13, 15; 23:17; Ioan 2: 3, 13; 6:4; 11:55; 12:1; 13:1; 18: 28, 39; 19:14; Fapt. Ap. 12:4; 1 Cor. 5:7; Ev. 11:28;

c.) Sărbătoarea Azimelor: Matei 26:17; Marcu 14:1, 12; Luca 22:1, 7; Fapt. Ap. 12:3; 20:6;

d.) Sărbătoarea Cincizecimii: Fapte 2:1; 20:17; 1 Corinteni 16:8

e.) Sărbătoarea Ispăşirii: Fapt. Ap. 27:9

f.) Sărbătoarea Corturilor: Ioan 7: 2

g.) Sărbătoare: Fapte 18: 21b (deşi nu este definit în text, se subînţelege că este vorba despre o sărbătoare biblică, ce se prăznuia la Ierusalim, şi faţă de care Apostolul Pavel a luat atitudinea de a o serba acolo).

În multe confesiuni creştine se afirmă deosebit de vocal că cele 7 sărbători biblice sunt sărbători ceremoniale sau că ţin de “legea cea veche !?” şi că nu sunt confirmate de Noul Testament. Nimic mai fals!

Meditând asupra sărbătorilor biblice şi a semnificaţiei lor, cel ce scrie aceste rânduri, a avut o revelaţie măreaţă: Noul Testament prezintă de fapt esenţa şi semnificaţia sărbătorilor DOMNULUI Dumnezeu!

La marile evenimente, prezentate în Vechiul Testament, Noul Testament prezintă Planul de mântuire dat prin Sărbătorile DOMNULUI Dumnezeu.

Astfel, când se vorbeşte despre jertfa pascală, despre răscumpărarea din robia păcatului şi a morţii, despre scoaterea din locuinţa morţilor este prezentată semnificaţia Sărbătorii Paştelor.

În textele nou testamentare în care se spune despre eliberarea, salvarea noastră din moarte şi păcat, când ni se spune despre iertarea păcatelor şi ni se dă certitudinea mântuirii, ni se explică de fapt importanţa Sărbătorii Azimelor.

Când Noul Testament vorbeşte despre botezul cu Duhul Sfânt, despre rolul Duhului Sfânt în călăuzirea noastră, când ne arată legămintele biblice, se prezintă de fapt valoarea soteriologică a Sărbătorii Cincizecimii.

Noul Testament ne dă nădejdea salvării Bisericii lui Dumnezeu prin răpire, ce înseamnă acest lucru şi cum să ne pregătim pentru el. De fapt este vorba de Sărbătoarea Trâmbiţei şi semnificaţia ei.

La cumpănă de Epoci Biblice (Epoca Urgiilor şi Epoca Împărăţiei de o mie de ani) Sărbătoarea Ispăşirii aduce în prim plan iertarea păcatelor lui Israel, înainte ca el să intre în Legământul reînnoit.

În acest mare praznic sunt iertate păcatele, inclusiv cele din neştiinţă. Sărbătoarea Corturilor are prezentate multiple semnificaţii existente în Noul Testament. Astfel la această sărbătoare s-a născut Mesia din fecioara Maria.

Acest praznic vesteşte că va avea loc nunta Mielului şi strângerea roadelor duhovniceşti din cadrul omenirii. Mai mult, este timpul când se va inaugura cel de-al treilea templu în Ierusalimul pământesc. După cum am spus, ziua a opta va marca începutul Împărăţiei lui Dumnezeu.

Taina Sărbătorilor DOMNULUI Dumnezeu este momentan cunoscută numai de către Biserica Sa, acest fapt fiind o modalitate prin care Duhul Sfânt ne conduce în tot adevărul.

Putem spune că fără Noul Testament, sărbătorile biblice ar fi o simplă expunere de zile festive şi nelucrătoare, iar neamurile le-ar practica numai dacă ar intra în comunitatea poporului Israel.

Am rămas surprins cât de dispreţuiţi suntem noi, cei din comunitatea noastră, datorită acestor sărbători şi socotiţi că am "căzut din har" prăznuindu-le, când în fapt tocmai prin ele, prin marile evenimente - pe care Fiul lui Dumnezeu le aduce la îndeplinire la sărbători pentru Biserica lui Dumnezeu - avem acces la mântuirea prin har.

Deşi enumerate în Vechiul Testament în Leviticul cap. 23, putem spune că nu am fi cunoscut Sărbătorile DOMNULUI Dumnezeu dacă Noul Testament nu ne-ar fi învăţat despre ele, adică despre importanţa şi semnificaţiile lor. Amin.

Scris de Teodor Moț

Preluat din revista ”Sunetul Trâmbiței”

ULTIMELE POSTĂRI DE PE BLOG

DRAGOSTE

NĂDEJDE

CREDINȚĂ

Adunarea Apostolică Sabateriană • Copyright 2023